Cu un an în urmă, prin mass media din România a circulat o știre potrivit căreia ”Banca Centrală a Germaniei vrea să ridice vârsta legală de pensionare la 69 de ani până în 2060, pentru a relaxa din presiunea pusă pe sistemul statal de pensii, în condiţiile în care se înregistrează o îmbătrânire a populaţiei”.

”Cum s-a ajuns aici?! Prima economie a Europei nu mai are suficienți bani pentru pensii?!”

E un adevăr spus pe jumătate. O țară care își crește vârsta de pensionare face asta din mai multe motive:

• ECONOMIC nu mai poate susține sistemul de pensii și ajutoare sociale;

• POPULAȚIE ÎMBĂTRÂNITĂ – este parțial cazul Germaniei.

Aici se ridică o întrebare de bun simț: de ce sunt adresate critici la adresa țărilor care promovează ideea de familie? Orice sociolog cu minime cunoștiințe profesionale îți poate spune că familia este mediul cel mai favorabil nașterii și creșterii de copii. Nu mai ai conceptul de familie, nu mai ai copii. Aștepți să vină imigranții cu copiii de care ai nevoie…

• NIVELUL DE AJUTOARE SOCIALE ESTE FOARTE MARE

Când vorbim de bugetul unei țări, el este unul singur. Acest buget se împarte în mai multe direcții: buget de pensii, buget ajutoare sociale, buget de apărare, buget sănătate, buget educație, etc… Dacă dai bani mai mulți la sănătate, trebuie să dai la apărare mai puțini… Acesta era doar un exemplu la întâmplare. Când lucrezi cu un buget, o creștere într-o parte înseamnă o scădere în altă parte.

Problema financiară a Germaniei nu provine din îmbătrânirea populației, ci din NUMĂRUL IMENS DE IMIGRANȚI CARE TREBUIE INTEGRAȚI ȘI SUSȚINUȚI FINANCIAR. Acest proces va dura zeci de ani, cu șanse mici șanse de reușită datorită diferențelor uriașe dintre cele două culturi și cu costuri astronomice. Nu sunt bani pentru asta, așa încât acești bani trebuie luați de la cetățenii germani, bugetul unei țări fiind de fapt unul singur, oricum l-ai împărți.

Vârsta de 69 de ani pentru pensionare, chiar și în condițiile în care speranța de viață a cetățenilor germani este ridicată, este o vârstă foarte înaintată pentru a mai putea munci și a da randament.

Nu poți compara forța și capacitatea de muncă a unui om de 30-40 ani cu a unui om de 69 de ani…

Ce se va întâmpla cu cei care efectiv nu mai pot munci din cauza vârstei și a diverselor boli dezvoltate ?

Păi, se va întâmpla ca în România. După 40 de ani ești considerat prea bătrân pentru a mai ocupa un loc de muncă,  companiile orientându-se mai mult spre tineri pe care îi poate utiliza la maxim, cu costuri minime. Perioada între 40 de ani și 65 (69 de ani, așa cum va fi în Germania), poate fi în acest caz o perioadă moartă, fără prea multe venituri. Va fi greu de găsit de muncă, vei fi penalizat dacă încerci să ieși anticipat la pensie.

Dacă totuși ajungi la pensie, perioada în care ești ”un efort financiar” pentru stat este mult mai mică…

Chiar dacă nu se recunoaște deschis, în Germania începe să se întâmple același lucru care se întâmplă în România.

DE CE NU SE SPUNE TOT ADEVĂRUL?

Pentru că:

• ar ridica la cote foarte înalte dezamăgirea și nemulțumirea germanilor față de politica de imigrație necontrolată a guvernului german;
• ar alimenta mișcările de stradă ale organizațiilor de extremă dreapta;
• ar scufunda definitiv imaginea Cancelarului Angela Merkel în alegeri.

Niciodată germanii, în istoria lor modernă, nu au avut de suferit ca nivel de trai din cauza imigranților. DIMPOTRIVĂ.

Germania a fost un MODEL DE INTEGRARE A IMIGRANȚILOR: a se vedea cazul turcilor integrați și asimilați aici.

Însă acum calculul politic a fost eronat din start: deși turcii și ”sirienii” împărtășesc aceleași valori religioase, populația turcă fiind în contact cu civilizația europeană, s-a adaptat mult mai ușor la normele și rigorile de muncă și viață ale Germaniei. Și-au păstrat identitatea, dar au devenit fără mari dificultăți cetățeni europeni, cetățeni germani.

Noii imigranți nu sunt interesați, în marea lor parte, să accepte regulile țării care îi adoptă. În toți acești ani, imigranții au însemnat pentru Germania RESURSA VITALĂ DE MUNCĂ PENTRU A DEVENI NUMĂRUL UNU ÎN EUROPA. Germania nu putea să viseze la statutul de PUTERE MONDIALĂ fără forța de muncă, creativitatea și dorința de a reuși a acestor oameni.

Doar că de acum încolo poporul german va avea multe de tras: scăderi de pensii, creșterea vârstei de pensionare, nesiguranță pe străzi, atacuri teroriste…

Un stat al bunăstării este un stat care are grijă de cetățenii lui.

Prin această decizie  Germania arată că se îndepărtează tot mai mult de visul și bunăstarea R.F.G-ului de altă dată…

Sursă foto:https://wall.alphacoders.com/