NEVOIA DE ”LIKE” și ”SHARE”
”Ia să văd cine mi-a dat LIKE!”. ”Uite, ăla nu mi-a dat SHARE, nu-i mai dau nici eu!”.
Mulți dintre cei care utilizăm frecvent Facebook-ul, se întâmplă să ne supărăm atunci când nu am avut LIKE-urile sau SHARE-urile dorite. Unii transformă lipsa acestor like-uri în motive personale de supărare și de dispută cu cei din jur: ”De ce nu mi-ai dat LIKE?” De ce mi-ai respins cererea de prietenie ?! De ce ți-ai pus prietenii la secret?”. Și de aici sămânța discordiei și a scandalului…
Vă propun astăzi să trecem dincolo de aceste aspecte și să înțelegem împreună ”ce este cu LIKE-ul și cu SHARE-ul”, până unde ne ajută și de unde sunt încep să fie împotriva noastră….
Noi, oamenii, nu putem trăi fără informațiile pe care le primim din exterior și mai ales fără a construi relații cu ceilalți. CREIERUL UMAN este construit în așa fel încât, fără informații din exterior (sunet, culoare, miros, distanță, senzație tactilă – pipăit), nu poate funcționa. S-au făcut experimente cu camere asenzoriale. În interiorul acestor camere fără lumină, fără sunete, fără posibilitatea de a simți tactil ceva, au fost introduși temporar subiecți umani (persoane). Percepția tuturor participanților la experimente a fost una de pierdere a minții, de nebunie. Nu au suportat vidul total de informații. Noi, oamenii, ne definim prin ceilalți și astfel mergem mai departe.
Dar nu numai creierul are nevoie de semnale din exterior.
SUFLETUL ARE ACEEAȘI NEVOIE! Dorim să fim acceptați, iubiți, valorizați ca persoane și ca angajați, ceilalți din jur să ne recunoască și să ne aprecieze munca, dorim să ni se spună dacă am făcut bine sau rău, iar dacă am făcut bine să primim laude, să fim recompensați. Simțim nevoia ”unui cuvânt bun”, a unei mângăieri, a unei încurajări.
SINGURĂTATEA NU ÎNSEAMNĂ DOAR ABSENȚA FIZICĂ A UNOR PERSOANE DRAGI, CI ȘI LIPSA ACESTOR APRECIERI DIN PARTEA CELORLALȚI DIN JUR! De aceea se spune că poți fi singur și în doi, și în mai mulți…
”LIKE”-ul este de fapt NEVOIA NOASTRĂ DE RECUNOAȘTERE DIN PARTEA CELORLALȚI!
”LIKE” = FEEDBACK!
Fie că postăm un articol foarte muncit sau o poză de familie, vrem să vedem câte LIKE-uri am primit.
Adică, așteptăm să fim apreciați pentru ceea ce am făcut sau pentru ceea ce suntem. Uneori vrem să transmitem un mesaj, să arătăm /să demonstrăm ceva celorlați, alteori vrem să ne promovăm pe noi sau munca noastră, în alte situații vrem doar să fim băgați în seamă, să ne simțim incluși în grupul lărgit de prieteni. Îmi aduc aminte de un filmuleț cu Mr. Bean, când singur fiind de sărbători, și-a scris o scrisoare de felicitare, pe care și-a pus-o în poștă, ca mai apoi să pară surprins plăcut de surpriză…
Facebook-ul a devenit parte din viața tuturor oamenilor de pe planetă pentru că a răspuns în principal NEVOII DE COMUNICARE RAPIDĂ, INSTANTANEE CHIAR, dar mai ales, NEVOII UMANE PROFUNDE DE RECUNOAȘTERE ȘI ACCEPTARE SOCIALĂ. Facebook-ul generează incluziune, transformă civilizația umană într-un sat, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea. Până aici toate sunt bune și frumoase…
Însă LIKE-ul și SHARE-ul trebuie să fie însoțite de SINCERITATE. ”A postat șefu’ ceva. Să dau LIKE!”
Nu-mi place, dar eu dau LIKE. ”Dau LIKE pentru că nu vreau să spună că nu i-am dat” sau ”Colegul a dat LIKE, să nu rămân mai prejos”. Și astfel, de voie, de nevoie, dau LIKE. În acel moment, acel LIKE nu exprimă ceea cred eu cu adevărat. Este o MINCIUNĂ. E o formă de periere a șefului, doar că nu este verbală.
Partea cea mai proastă, este că unii se hrănesc cu aceste LIKE-uri, sunt nebuni după ele. Postează de multe ori prostii sau nimicuri, și imediat au 300 de LIKE-uri. Nu este de mirare că unii ziariști au renunțat la facebook pentru că ”s-au săturat să posteze articole la a căror documentare au muncit luni în șir, și să primească doar câteva LIKE-uri”. Când LIKE-ul nu este dat cu sinceritate, ci din oportunism sau dorință de afirmare în ochii cuiva, devin un CONTRASERVICIU pentru toată lumea. Eu mă mint pe mine, celălalt simte că se ridică de la pământ la cer de atâta admirație publică și astfel eu cultiv un cult al personalității… Toți pierdem, pentru că nimic trainic, adevărat nu se poate construi pe minciună… NU DAȚI LIKE DACĂ NU SIMȚIȚI CĂ VREȚI SĂ FACEȚI ASTA!
Numărul excesiv de LIKE-uri reduce din valoarea emoțională a unui like bine dat. E ca și cum ai spune unui copil, indiferent ce face sau cât de banal este ceea ce a făcut, ”FELICITĂRI!”. La un moment dat fie nu te mai crede, fie nu mai apreciază cum ar trebui felicitările. CÂNTĂRIȚI BINE CÂND DAȚI LIKE / FEED BACK!
Facebook-ul și-a dorit să facă comunicarea între oameni mai ușoară. În unele părți a reușit, în altele A ÎNLOCUIT COMUNICAREA REALĂ ÎNTRE OAMENI.
Chiar dacă avem ”5.000 de friends” pe Facebook, câți prieteni avem în realitate? Uneori nici cei reali, nu sunt chiar atât de prieteni pe cât credem… Să nu cădem în capcana marketingului. Un prieten electronic, poate deveni într-adevăr un prieten real, dar până acolo este drum lung. Ceea ce vedem pe Internet și Facebook este în multe situații ceea ce oameni vor să comunice despre ei, nu neapărat ceea ce sunt ei în realitate. În lumea virtuală poți fi ce vrei tu să fii…
Din acest motiv, VIAȚA SOCIALĂ ADEVĂRATĂ, alături de familie, prieteni, NU TREBUIE ÎNLOCUITĂ DE VIAȚA VIRTUALĂ. Se pot face campanii de vânzare pe Facebook și Internet, se pot câștiga alegeri, însă nimeni nu-ți dă viața personală înapoi și timpul consumat pe INTERNET.
RECIPROCITATEA: ”dacă îmi dă LIKE sau SHARE, îi dau și eu LIKE sau SHARE”. Asta este ca și cum ai spune: ”Ești frumoasă!” Și tu ești frumoasă!”. ”Hai să-ți fac un bine, ca să-mi faci tu un bine”.
PRIETENII ADEVĂRAȚI sunt cei care te apreciază public, dar și care te ajută să înțelegi când greșești sau când nu ești OK. Nu cei care te laudă tot timpul! O faptă bună este bine primită când este făcută dezinteresat, când nu aștepți nimic la schimb!
MANIPULAREA: La MAXIM! Deoarece este un spațiu deschis ideilor, și este bine să rămână așa, toate nebuniile și prostiile de pe lume le găsești pe net. Unele le poți sesiza de la o poștă că sunt false, altele sunt profesionist realizate cu scopul de stimula masele sociale într-o anumită direcție sau de a genera o anumită emoție sau atitudine. Nu am văzut pe nimeni cerându-și scuze pentru răul produs prin aberațiile deversate pe net…
Ne trebuie DISCERNĂMÂNT, PENTRU A SELECTA LUCRURILE ADEVĂRATE DE GUNOAIE. Dacă acceptăm să înghițim în fiecare zi cîte un pic din aceste gunoaie informaționale, ajungem la un moment dat să credem că sunt adevărate.
Cu toții avem nevoie de lucruri care ne sunt de folos, lucruri care respectă bunul simț, care ne fac mai eficienți, care ne fac mai solidari, mai deschiși spre oameni, spre credință. Toate aceste informații sunt binevenite pe netul nostru.
Însă, din păcate, COMUNICAREA NOASTRĂ CA OAMENI SE TRANSFORMĂ ÎN SUPRACOMUNICARE. Supracomunicarea înseamnă o comunicare excesivă de informații fără sens sau nefolositoare, pe toate căile posibile (video, audio, internet, telefoane, mail, fax, tv).
SUPRACOMUNICAREA OMOARĂ COMUNICAREA. ”Comunicăm” din ce în ce mai mult dar ne simțim tot mai singuri, mai neascultați, mai neajutați. Cum vine asta?! Undeva am pierdut ceva… Mai multă comunicare nu înseamnă și comunicare mai bună…
SCOPUL COMUNICĂRII ÎNTRE OAMENI ESTE COMUNICAREA CU SENS! Dacă nu aveți ce spune, nu este obligatoriu să comunicați. Nu pierdeți nimic. Dimpotrivă. Un om care vorbește în continuu, este un om care dă dureri de cap. Tăcerea își are rolul ei.
Personal, am întâlnit mulți oameni care nu spun nimic, dar care sunt personalități publice, umplu săli, câștigă o grămadă de bani și cu toate astea, după o întâlnire te întrebi: ”Tare frumos a vorbit! Dar, oare ce a zis?!”.
Fiți voi înșivă în tot ceea ce faceți!
Prețuiți CUVÂNTUL ȘI GESTUL, așa încât ele să aibă valoare pentru ceilalți!
