







Aud tot mai multe persoane în jurul meu spunând că ”țin post”. O zi, două, o săptămână sau întreaga perioadă, fiecare ține cum poate. Mare bucurie faceți trupului, sufletului și lui Dumnezeu!
Însă sunt și mai mulți oameni care pornesc cu bunăcredință postul, dar îl abandonează datorită ”efectelor” apărute. Aceștia afirmă că ”simt cum îi ia cu leșin”, că ”nu se pot ține pe picioare”, că ”nu mai pot gândi și lucra cum o făceau înainte”.
”Cum să țin post, dragă? Vrei să cad jos?! Eu dacă nu mănânc o bucățică de carne…”
Au și nu au dreptate. Haideți astăzi să intrăm împreună în tainele postului și să descoperim ce este cu adevărat postul și ce câștigăm sau pierdem ținând post.
Postul este considerat ”doctor fără bisturiu”, pentru că vindecă trupul și sufletului omului scăpându-l de multe boli considerate fără leac.
Toată lumea știe că cei mai sănătoși și mai longevivi oameni sunt cei care au un regim de alimentație vegetarian, o viață spirituală și sufletească bogată și care fac permanent mișcare fizică. Alimentația bazată pe produse din carne, dublată de hormoni și aditivi de creștere, îmbolnăvește și îmbătrânește în mod accelerat omul. Acesta ”ajunge să moară înainte de vreme”. Dacă la începutul lumii oamenii trăiau câte 900 de ani, lucrul confirmat de Biblie, această perioadă a tot scăzut ajungând astăzi până la 50-60 de ani…
Organismul nostru are nevoie permanent de curățire și de odihnă. Un fel de igienă interioară. Dacă nu face această curățire în mod constant, el se încarcă cu reziduuri și toxine generate de alimentație și stres, generând BOALĂ.
ROLUL POSTULUI ESTE SĂ DECLANȘEZE ȘI SĂ REALIZEZE ACEST PROCES DE CURĂȚIRE INTERIOARĂ!
Atunci când începem să postim, corpul începe să arunce afară controlat toate toxinele acumulate.
În acel moment SENZAȚIILE DE LEȘIN, DE SLĂBICIUNE, DE SOMNOLENȚĂ, DE LIPSĂ DE PUTERE FIZICĂ, DE CĂDERE A NIVELULUI DE ENERGIE sunt cât se poate de firești și sunt semne că a început curățenia interioară. Pe mulți oameni îi sperie aceste simptome pe care nu le înțeleg și astfel abandonează postul.
Uneori, aceste simptome pot fi însoțite de DERANJ STOMACAL, BALONĂRI, DURERI DE CAP sau DURERI DIFUZE ÎN TOT CORPUL, ELIMINĂRI DE TOT FELUL DE MUCUS DIN GÂT, URECHI, OCHI, COLON, URINA POATE FI FOARTE COLORATĂ și multe alte simptome.
”Cum adică, când am început și eu să mănânc sănătos dau toate bolile peste mine?!” se întreabă unii… Nu vă speriați, sunt simptome pasagere, durata lor fiind proporțională cu nivelul toxinelor și a mizeriilor acumulate în corp. Unii au nevoie de câteva zile pentru a se curăța, alții de săptămâni sau luni. Nu există oameni la care acest proces de curățare și de vindecare să nu dea rezultate foarte bune, dacă țin post cu adevărat…
”DE CE AVEM NEVOIE?!”
RĂBDAREA, CREDINȚA ȘI GÂNDIREA POZITIVĂ sunt vitale pentru susținerea emoțională a celui care trece printr-o asemenea perioadă. Deoarece trupul și sufletul sunt una, cât suntem pe această lume, curățirea fizică a organismului conduce și la o curățire sufletească. Și acolo se adună multă mizerie… STRESUL, GÂNDURILE DE INVIDIE, MÂNIA, URA, GELOZIA, EGOSIMUL, AVARIȚIA toate otrăvesc sufletul omului, generând fizic, așa cum o arată cercetările savanților ruși, o stare de ACIDITATE, DE BOALĂ!
În partea opusă, GÂNDURILE DE DRAGOSTE, de COMPASIUNE, de AJUTORARE UMANĂ chiar vindecă… Cel care ține post, atunci când începe curățenia sufletească, poate trece prin stări foarte ciudate pentru cei din jur: LABILITATE EMOȚIONALĂ (plâns-râs), izbucniri nervoase isterice, necontrolate (chiar spune că ” nu știe ce l-a apucat”), ușoare stări depressive combinate cu exuberanță și o explozie de veselie nejustificată.
NU E NEBUNIE!
SE CURĂȚĂ SUFLETUL!!!
Ce mult ajută un suflet încărcat SPOVEDANIA, PĂREREA DE RĂU pentru cele făcute și PLÂNSUL…
Toată această perioadă ciudată, în care stările neplăcute fizice și sufletești alternează cu cele pozitive, este numită de specialiști CRIZĂ DE VINDECARE.
Postul curăță și vindecă în același timp.
”De unde știe corpul omenesc să facă asta?!”
Păi, de la Dumnezeu, când la Creație I-a pus în informația lui genetică tot acel sistem de protecție și curățire interioară. Minunile medicale apărute după perioada de post se datorează în bună măsură faptului că organele interioare fiind curățate și refăcute, ele încep să funcționeze normal iar simptomele de boală dispar. Dispar canceruri, unele femei pot avea copii în ciuda prognosticelor medicale negative,etc…
Apare o STARE DE BINE, de ENERGIE INTERIOARĂ, de CLARITATE A MINȚII!
NE SIMȚIM BINE CU NOI ÎNȘINE!
A te arunca după terminarea postului în mâncare grea, în băutură, în cafele, în chimicale este o NENOROCIRE! Este ca și cum te-ai izbi cu viteză maximă într-un zid. ”Stingerea” postului, adică perioada necesară de revenire după post la o alimentație mai proteică, trebuie să fie egală cu perioada ținută de post! Dacă postul a durat 1 lună, ne trebuie o lună să revenim treptat la o alimentație mai complexă.
Datorită acestei nebunii de după post, unii au aglomerat spitalele cu indigestii urâte sau chiar au decedat. ȘOCUL ALIMENTAR administrat propriului organism a fost atât de mare încât acesta nu a suportat.
MARE GRIJĂ LA CE FACEM DUPĂ CE POSTUL SE ÎNCHEIE!!!
Parcă toate vin peste noi, parcă am vrea să mâncăm și cu ochii niște chestii care ne plac! Aceste POFTE nu sunt altceva decât simptomele unui sevraj alimentar. Asta înseamnă că suntem dependenți de tot felul de chimicale, hormoni și aditivi pe care îi înghițim zilnic și că lipsa acestora ne fac să ”ne urcăm pe pereți”. Dacă reușim să ne controlăm, să trecem peste această fază, POFTELE dispar. Pe urmă nu mai suntem atrași să mâncăm acele lucruri, ba chiar avem o ușoară repulsie față de produsele din carne. Deja simțim beneficiile postului și parcă nu am da aceste câștiguri bune pe un anumit aliment…
”Se poate ține post mergând la serviciu?”
RĂSPUNS: DA!
Se poate și ar fi păcat să nu fie așa. Postul ținut doar acasă e ca mâncarea făcută bine doar pe jumătate. Ar putea mânca cineva o mâncare făcută bine pe jumătate?!.. Însă pentru a putea ține post având un job solicitant avem nevoie de un pic de ORGANIZARE. Când ajungem acasă să pregătim mâncare pentru a doua zi. În post senzația de foame este mult mai intensă din cauza acidității crescute. Dacă nu avem mâncare pregătită, pe foame, mâncăm ce ne vine la îndemână și ”stricăm” postul…
La serviciu putem să ne luăm o caserolă cu ceva pregătit de acasă. SĂ LĂSAM RUȘINEA! Postul cu chimicale și fast food-uri, nu e post… Nu este firesc să ieșim din post mai bolnavi decât am intrat…
”Ce vor spune colegii că ținem post? Vor râde oare de noi?!”
Pentru a scăpa de astfel de întrebări spuneți că țineți un regim cu crudități, ”așa, ca primăvara”… Sau că trebuie să slăbiți pentru a arăta mai bine… Unii oameni nu înțeleg semnificația postului. NU ÎNCERCAȚI SĂ EXPLICAȚI DE CE ȚINEȚI POST! Nu vor înțelege, vă vor înțelege greșit sau vor râde de voi… Iar voi nu trebuie să vă mândriți, pentru că astfel pierdeți binecuvântarea lui Dumnezeu!
ADEVĂRAT! Corpul utilizează toate resursele pentru curățire și vindecare, de aceea trebuie mai multă odihnă și activități mai puțin solicitante.
Sufletul are și el nevoie de o PERIOADĂ DE ODIHNĂ, aceasta fiind POSTUL.
Dacă corpul este ușurat prin absența chimicalelor, a grăsimilor, SUFLETUL SE UȘUREAZĂ PRIN REFLECTARE LA LUCRURILE PE CARE NU LE-AM FĂCUT BINE, prin PĂRERE DE RĂU și DORINȚĂ REALĂ DE A NU MAI MAI REPETA GREȘELILE.
În acest fel învățăm să ne împăcăm cu noi înșine, SĂ IERTĂM, să ne reapropiem de ceilalți prin ajutor și vorbă bună! Dar pentru aceasta avem nevoie de liniște interioară și exterioară, ”nu-ți poți auzi sufletul în gălăgie”, trebuie puțină retragere din cele cotidiene sau o mică renunțare la o parte din ieșirile sociale. E NEVOIE SĂ FII CU TINE ÎNSUȚI! Și mult bine face în aceste situații un duhovnic priceput care să pună vindecare pe rănile deschise…
Dragii mei, POSTUL ESTE O ALEGERE INDIVIDUALĂ!
Încercați să postiți, încercați să faceți pași spre împăcarea cu voi înșivă și cu ceilalți. Iar dacă sunteți mulțumiți de cum vă simțiți, de cum vă înțelegeți cu cei din jur, atunci să vă reamintiți că cel care v-a ajutat arătându-vă postul ca MEDICAMENT și CALE DE URMAT, a fost Dumnezeu!
Mi-a crescut inima ”cât pita de mare” atunci când în curtea Mănăstirii Bârsana, într-o zi blândă de început de toamnă, amestecat fiind printre turiștii străini, am auzit strigătele de admirație ale acestora și nehotârârea lor privitor la ce ar trebui să fotografieze mai întâi!
Chiar și când ești obișnuit cu pelerinajele prin mănăstiri, Bârsana te impresionează profund.
Așezată pe un deal înconjurat de livezi, Mănăstirea Bârsana a fost reconstruită după 1990 plecând de la ceea ce presupune construcția unui așezământ monahal. Dacă la multe alte mănăstiri, îți dai seama că noile construcții au apărut în funcție de nevoile monahilor ”viețuitori” (călugării care trăiesc și se nevoiesc în acea mănăstire), aici realizezi că tot ce s-a ridicat s-a făcut după un plan architectural bine pus la punct și care a urmărit să răspundă la nevoi diverse.
Nimic nu a fost lăsat nimic la întâmplare: locașurile de rugăciune, casele destinate să găzduiască oaspeți sau cărturari veniți pentru repaus și creație (Casa Meșterilor), capacitățile de cazare pentru maici, Muzeul, Altarul de Vară, Aghiazmatarul. La acestea se adaugă numeroasele alei bine gândite și unite între ele, podul de peste micul lac situat în mijlocul așezământului, crucile de lemn încrustate în cel mai pur și mai creativ stil maramureșean, și MULTE, MULTE FLORI!
Nu mi-a venit să cred că de toate se îngrijeau doar 10 maici împreună cu stareța!
Da, ați citit bine! 10 maici la tot ce se află acolo, inclusiv Muzeul din incintă.
Iar când ”ascultările” ( munca și responsabilitățile din ziua respectivă pe care le primește fiecare maică) se apropie de sfârșit , începe adevărata parte din viața unei maici ce și-a închinat viața slujirii lui Dumnezeu: RUGĂCIUNEA și SLUJBELE BISERICII! Pentru cel ce a ales a-L sluji pe Hristos, sunt foarte puține ore de odihnă într-o noapte… Situația devine și mai complicată atunci când vine perioada concediilor. ZECI DE AUTOCARE cu turiști români și străini se revarsă spre mănăstire. Aceleași maici, cunoscătoare de istorie și de multe limbi străine se transformă ad-hoc în ghizi foarte primitori pentru multitudinea de vizitatori curioși și fascinați de ceea ce văd. Nu există să plece musafirii nemulțumiți sau fără răspunsuri la întrebări!
Firesc, m-am mirat cum poate cineva să reziste fizic la atâta volum de muncă, dublat de rugăciune și post. Și răspunsul a fost invariabil același: HARUL ȘI AJUTORUL DE LA DUMNEZEU este cel care le întărește pe maici și le dă putere să meargă în fiecare zi mai departe!
Dar, nu este o viață ușoară și la îndemâna oricui. Monahismul în sine este o cale a renunțării pentru daruri mai mari de la Dumnezeu, iar atunci când această renunțare este dublată și de muncă fizică, îți trebuie multă credință pentru a nu te abate de la cale. Din aceste motive, numărul celor care doresc să devină monahii la Mănăstirea Bârsana este din ce în ce mai mic…
Proprietățile mănăstirii includ și fânețele exploatate cu ajutorul localnicilor, dar și sala de mese de lângă mănăstire cu multe bucate calde, bine făcute, și mereu plină de turiști!
Totul respiră a BUNĂ RÂNDUIALĂ și a atenție acordată celor sfinte dar și celor lumești.
Odată intrat pe poarta mănăstirii, mi-a fost greu să mă decid ce să vizitez mai întâi. Posibilitățile de a realiza fotografii pentru suflet sunt nenumărate, din fiecare unghi este o altă priveliște… Însă, oriunde m-au purtat pașii pe aleile mănăstirii, lemnul, piatra și florile sunt cele care m-au însoțit într-o armonie desăvârșită. Acolo, la Bârsana, am întâlnit cele mai frumoase cruci sculptate în lemn, ”crescute” parcă singure, pe lângă tufele de trandafiri și dumitrițe…
MUZEUL este ceva ce vă va merge sigur la suflet!
Icoanele foarte vechi, cu sfinți sterși de vechimea anilor, piese de mobilier vechi maramureșan, cergi, oale, războaie de țesut, esența spiritului românesc și a acestor meleaguri atât de dăruite, toate le întâlniți expuse cu mult gust în muzeul mănăstirii. Muzeul este construit pe același principiu ca și așezământul: în orice punct te-ai afla să poți cuprinde cu vederea restul ansamblului.
În toate peregrinările mele prin Țara Maramureșului, m-a urmărit obsesiv o întrebare: ” De ce mănăstirile maramușene au turlele atât de ascuțite, de parcă ar străpunge cerul? ”.
Răspunsurile primite au fost puține și nu au acoperit setea mea de a înțelege.
Un răspuns a fost acela că ”așa este stilul maramureșean de construcție a lăcașurilor de cult, moștenit din strămoși”. Un alt răspuns a fost acela că aceste turle ascuțite, foarte greu de construit, ar fi o influență a stilului gotic, venit odată cu prezența austro-ungară pe aceste meleaguri. Dar eu cred altceva!
După ce am rămas fără cuvinte în fața turlei Bisericii din curtea Mănăstirii Bârsana (57 m) și a celei din Săpânța-Peri – 78 m înălțime (cea mai înaltă biserică din lemn), eu cred cu convingere că ”locuitorii Maramureșului nostru drag au vrut să fie siguri că strigătul lor de ajutor, rugăciunile pentru cei dragi sunt mai aproape de tronul lui Dumnezeu! Așa că, le-au dus mai aproape de Cel ce stăpânește și Cerul și Pământul!”
Dragii mei,