Ceea ce încântă cu adevărat simțurile, sunt acele lucruri care prin parfumul lor reușesc să ne stârnească SENTIMENTELE, VISELE și AMINTIRILE…
”Puteți crede că fiecare zonă a țării are un ”PARFUM” al ei?”
De exemplu, DOBROGEA, în care eu mă întorc mereu cu drag.
Un târâm profund românesc, vechi și mereu același.
Un mănunchi de mirosuri și odoare îți pătrunde încet- încet până la ultima fibră și te face să iubești profund această regiune atât de diversă: MIROSUL DE VEGETAȚIE ce-și duce de milenii existența în mâl, așa cum simțim în apropierea orașelor vecine cu Delta, GUSTUL DE BRÂNZĂ SĂRATĂ din plăcintele dobrogene, MIROSUL PEȘTELUI scos din Dunăre și BUCHETUL VINURILOR DOBROGENE din viile puternic scăldate în soare… Dulce și sărat, sec și parfumat în combinația și dozele perfecte!
De cum ai coborât de pe bac, începe călătoria în timp. Vizibil și pătrunzător începem să simțim ”parfumul ” CASTRELOR ROMANE care ne aduce aminte de prezența legiunilor romane aduse aici pentru a controla noul teritoriu cucerit de Imperiu (Dinogetia, Capidava, Tropaeum Traiani, Troesmis, etc) . DACIA cea mult dorită devine în timp, prin contopirea locuitorilor cu noii veniți, LEAGĂNUL POPORULUI ROMÂN…
La fel de prezente sunt și vestigiile vechiilor CETĂȚI GRECEȘTI, adevărate centre de putere ale grecilor împătimiți de navigat și comerț.
Trecerea prin micile și săracele sate dobrogene este ca o reîntoarcere la origini. Drumuri de piatră cubică, așa cum obișnuiau să construiască romanii, case sărăcăcioase, pământuri arse de soare și impropri agriculturii. Peste tot piatra este la ea acasă. Moscheile vechi întregesc tabloul unei existențe multietnice pașnice și frumoase a populației musulmane și tătare cu românii de pe aceste meleaguri.
”DA! Nicăieri nu mă simt mai liber ca în Dobrogea! Unde mai găsești atâta pustietate și întindere?!”
Peisajele dobrogene sunt panoramice, câmpiile se întind leneș până la limita orizontului, întrerupte de dealuri mai mult sau mai puțin abrupte, ”uriașii de vânt” (parcurile eoliene) străjuiesc în tăcere natura, căile de transport sunt de bună calitate, toate te îmbie la drum și îți bucură ochiul și sufletului. Ca și șofer, toată această solitudine împletită cu drumuri bune și trafic redus înseamnă timp pentru reflecție și pentru ”gustat” priveliștea…
Rar mi-a fost dat să fiu martor tăcut la dorința Dunării din fiecare primăvară de a-și extinde ÎMPĂRĂȚIA APELOR…
Am venit de multe ori în Dobrogea, în această parte a ființei românești și de fiecare dată am avut senzația puternică că trec prin relieful și atmosfera semi-deșertică a vechiului Testament. Nu poți să nu te simți așa când treci pe lângă măgărușii care pasc tihnit pe marginea drumului, pe lângă bisericile vechi cu tencuială mâncată de timp, când zărești bărci trase pe mal găurite de carii. Și peste tot argilă, piatră și iarăși piatră. Venind din Moldova cea cu terenuri agricole mănoase te întrebi cum trăiesc oamenii. Puținătatea resurselor și clima mediteraniană nu încurajează un mod de viață îmbelșugat.
Și totuși, aici în fața pustietății și a câmpiilor întinse până la orizont, îl simți prezent pe DUMNEZEU.
”Dacă în Moldova îl descoperi pe Dumnezeu cel profund, aici îl întâlnești pe Dumnezeu cel puternic…”
Peste toți și toate, odată intrat în Dobrogea simți ceva nedefinit și nespus : un ”parfum” inconfundabil, de neregăsit în nicio altă regiune a României: PARFUMUL SFINȚENIEI! Pe aici au călcat pașii SFÂNTULUI ANDREI, ”Apostolul tuturor românilor”, în peștera lui s-a săvârșit prim Liturghie ortodoxă, aici au trăit și mărturisit mucenicii începuturilor (Sfinții Mucenici de la Niculițel), aici întâlnim bisericile din cretă și un cult aparte pentru Sfinții doctori fără de arginți Epictet și Astion….
Dragii mei,
Nu este cadou mai mare ca o plimbare pe faleză, pe țărmul mării sau a Dunării, însoțit de pescărușii gălăgioși și zbaterea valurilor de țărm!
Mi-e dor de briza mării, de mirosul de alge și de dorința de a pe sta pe un grind retras și asemeni gânditorului de la HAMANGIA să ascult chemarea păsărilor la culcare…
Te iubim, DOBROGEA noastră cea mult dăruită!
sursă foto:
poze arhivă personală
Leave A Reply