De multe ori am auzit oameni întorși din concediu spunând ”că sunt obosiți și că ar avea nevoie de un concediu, după concediul avut”. Asta am auzit-o doar la noi, românii. Teoretic, după concediu trebuie să te întorci recuperat, refăcut, cu forțe proaspete…Și totuși acei oameni nu au aruncat o vorbă la întâmplare, există mult adevăr în tot ceea ce spun.

Conform statisticilor oficiale, după numărul de ore lucrate, suntem poporul care muncește cel mai mult.

Știu! Nu se cunoaște! Acest fapt nu se datorează sărbătorilor naționale sau religiozității, așa cum unii au încercat să acuze, nu se datorează nici bioritmului nostru ca popor (pe care l-am tratat într-un articol anterior), ci lipsei ORGANIZĂRII, a PLANIFICĂRII, a PROCESELOR ORGANIZAȚIONALE și a CONSTANȚEI ÎN MUNCĂ  (”muncă constantă, nu în salturi”). Cât timp nu avem aceste lucruri, putem sta la serviciu 24 ore din 24 ore. Nu se va cunoaște vreo îmbunătățire pe parte de eficiență…

Fiind poporul care muncește cel mai mult este firesc să fim obosiți. Această oboseală este mult amplificată de STRESUL acumulat la locul de muncă. Mulți români, nu doar cei care lucrează în corporații, manifestă simptome ale SINDROMULUI ”BURN OUT” (oboseală extremă, epuizare fizică, sufletească, cădere interioară, dezinteres profesional și personal, desocializare, predispoziție spre depresie).

Lipsa ORGANIZĂRII MUNCII, prezența ȘEFILOR și absența LEADERILOR, lipsa unității și ajutorării între oameni, nesiguranța locului de muncă, targeturile imposibil de atins, îngreunează mult viața românului. Dacă nu se simte respectat la serviciu, dacă acasă are probleme personale, NIVELUL LUI DE STRES ESTE FOARTE RIDICAT. Stresul în prima fază generează oboseală și probleme de relaționare cu cei din jur, iar apoi boală. ”Când ești stresat și obosit, nu mai ești același om”. Nu mai vezi soluții, ești irascibil, nesociabil, totul pare cenușiu.

Dacă am ajuns aici, trebuie să dăm un ”RESET la viață!

Ăsta este rolul principal al concediului. Să ne scoată din mediul stresant și să ne recupereze. Deci, SĂ NE SCOATĂ DIN MEDIUL STRESANT! Adică, trebuie să mergem în alt loc. Trebuie să ieșim.

Dacă facem concediul acasă, nu vă așteptați la mari diferențe privitor la starea de odihnă. Acasă, creierul primește aceiași stimuli și rămâne conectat la problemele care au cauzat stresul. În al doilea rând, dacă concediul făcut acasă se datorează lipsei banilor, când vezi că toți din jurul tău pleacă în tot felul de călătorii (țară, străinătate), gradul de frustrare și nemulțumire că nu poți face la fel ca ei crește foarte mult, ceea ce înseamnă un nou STRES.

Pentru ca organismul să înceapă să se relaxeze este necesar cel puțin 3-4 zile. De-abia după aceea se poate vorbi de o ”STARE DE CONCEDIU”. În cazul oamenilor foarte obosiți și stresați, această perioadă de intrare în relaxare se poate prelungi și până la 10 zile. Din acest motiv demonstrat medical, CODUL MUNCII prevede ca o tranșă obligatorie de concediu să conțină minim 10 zile.

Ideal este să ai un concediu fix de 12-15 zile, iar restul zilelor de concediu să le cumulezi cu zilele libere oficiale acordate în cursul anului și să realizezi ”weekend-uri prelungite” . Astfel, îți creezi periodic oportunități de refacere. Nu doar sportivii au nevoie de refacere ci toți cei care muncesc, inclusiv elevii, studenții.

O categorie aparte de români  sunt cei care practică ”MUNCA ÎN CONCEDIU”.

Unii și-au programat să-și văruiască casa, alții să rezolve treburile casnice restante.

Unii nu se pot acomoda cu ideea de a se odihni și de a nu ști ce se întâmplă la serviciu și stau pe telefoane, pe alții îi sună șeful și colegii rămași la servici pentru că nu se descurcă fără ei. În acest caz nu se poate vorbi de concediu sau de refacere. Omul se întoarce mai obosit la muncă, decât s-a dus în vacanță.

În țările la care uneori ne uităm cu invidie, CONCEDIUL ESTE ”SFÂNT”. Predai colegului sarcinile și pleci pur și simplu. Închizi telefonul la probleme de servici, îți vezi de concediul tău. Șefii nu te sună decât în cazuri extreme.

La noi, există ” PRACTICA” să suni omul în concediu ca și cum ar fi la serviciu, să-i ceri cont dacă nu răspunde, uneori să o faci cu răutate pentru a-i strica cheful. Sunt cazuri în care angajații aflați în concediu au fost rechemați la muncă, pe motive puerile. Codul Muncii prevede clar că aceste situații trebuie să fie cazuri excepționale, iar costurile revenirii din concediu și pagubele suferite de angajat prin această revenire, să fie suportate de angajatorul care l-a rechemat. La noi, INSTITUȚIA CONCEDIULUI NU EXISTĂ. Este o realitate tristă…

Există și varianta în care angajatorul spune că ”nu poate da concediu din LIPSĂ DE PERSONAL”.

Aceasta nu este responsabilitatea angajatului care are nevoie de refacere, conform prevederilor securității în muncă. Angajatorul trebuie să se preocupe să existe continuitate în activitatea sa. Se mai practică varianta cu bani oferiți în locul zilelor de concediu, ea nu este legală și aduce deservicii angajatorului. Zilele de concediu neefectuate pot fi efectuate pe parcursul anului următor. Dacă se părăsește firma, zilele de concediu restante se plătesc cu cash, se adaugă la lichidare.

Cu cât este mai obosit angajatul, cu atât este mai demotivat să facă treabă bună, cu atât presiunea acasă din partea familiei este mai mare (”ei vor în concediu”), posibilitatea de a greși pe fond de oboseală este evidentă. Deci, pierde și ANGAJATUL ȘI ANGAJATORUL.

 PERFORMANȚA se face doar cu oameni odihniți și motivați!

Nici ANGAJATORII nu sunt scutiți de capcana ”FĂRĂ CONCEDIU”. Motivând lipsa unui om de încredere pe care să-l lase la coordonare sau volumul mare de muncă, ei nu-și efectuează concediul cu anii. Devin tot mai obosiți, fără resurse, imposibil de înțeles și lucrat cu ei. Angajatorii sunt tot oameni, deci obosesc, deci au nevoie de o perioadă de refacere.

ABSENȚA UNUI OM DE ÎNCREDERE ESTE TOT O CONSECINȚĂ A LIPSEI ORGANIZĂRII ȘI A PROCESELOR ORGANIZAȚIONALE din cadrul firmei! PROCESELE ORGANIZAȚIONALE nu se referă doar la planificarea obiectivelor de muncă , ci și la cum ”ne creștem” angajații, cum lucrăm cu colegii, cum îi motivăm….

Angajatorii trebuie să rețină un lucru: ” Un om care cade fizic de oboseală nu este de folos nici lui, nici familiei, nici companiei. El devine o povară pentru toți!

Obosiți sunt și românii care se întorc în concediu în România, din străinătate. Așa ziși, ”ITALIENI”.

Dorul de casă este foarte mare, bucuria de a-i revedea pe cei dragi rămași aici, uriașă.

Însă este de speriat ce agendă de întâlniri și treburi de rezolvat au. Zici că este o călătorie de afaceri, nu concediu. ”Trebuie să mă întâlnesc și cu frații, și cu verișorii, și cu unchiul și cu mătușa și cu prietenii din copilărie, etc..”Toți vor să-i vadă. De multe ori nici ei nu sunt bucuroși de aceste întâlniri / chefuri, dar nu pot refuza. Peste aceste revederi se adaugă munca la casa neterminată, poate și câteva zile la mare pentru copii, tratamentele dentare (”în România este mai ieftin”), pomenirile pentru cei morți, nunțile programate… ”Cum să nu ai nevoie de un nou concediu, după o asemenea perioadă intensă ?!”

Și uite așa, cu voia sau fără voia noastră, concediul își pierde ROLUL PRINCIPAL DE RECUPERARE FIZICĂ ȘI NERVOASĂ și se transformă într-o altă perioadă de muncă intensă…

Concediul nu este un MOFT. El este o NECESITATE și o CONDIȚIE OBLIGATORIE PENTRU PERFORMANȚĂ!

Bucurați-vă de concediu,încărcați-vă bateriile, încărcați-vă sufletul cu amintiri frumoase!

Sursă foto1:http://pcwallart.com/

Sursă foto 2:http://www.culinaryexperiences.gr/

Sursă foto3:http://mandruy.com/

Sursă foto 4:http://alexgutkin.deviantart.com/