România are multe paradoxuri. Unul dintre ele este că avem tone de diplome, ”n-șpe” mii de traininguri, seminarii, workshop-uri organizate, însă ne plângem că nu găsim profesioniști, ne plângem de lipsa de competențe. Dacă discutați cu mediul de afaceri privitor la calitatea oamenilor recrutați, este o adevărată ”VALE A PLÂNGERII”.

”De ce, în ciuda ofertei abundente de programe de formare, suntem atât de de-profesionalizați?”

IDEEA DE TRAINING a fost distrusă în România din cauza:

• TRAINIGURILOR FINANȚATE DIN FONDURI EUROPENE (POSDRU):

Aceste traininguri la care oamenii au fost stimulați cu bani pentru a participa, sunt vinovatul principal. Scopul inițial a fost unul onorabil, dar ele au generat un adevărat fenomen social negativ: cursanții mergeau de la un training la altul pentru acești bani, fără a-i interesa natura trainingurilor sau dacă acele traininguri le erau profesional de folos.

Nu judec pe nimeni: unii, care nu aveau o sursă de venit, și-au susținut traiul de zi cu zi din acești bani primiți la training. Alții, foarte inventivi și oportuniști, au găsit o nouă sursă de a face rost de bani fără a face foarte mult efort. Una peste alta, acești oameni nu înțeleg acum de ce trebuie să plătească pentru formarea profesională și așteaptă în continuare să fie plătiți pentru participare! Măcar pe POCU să se schimbe ceva, altfel „MOCCA„ va fi cea mai căutată ofertă de curs!

• VÂNĂTORII DE ”CERTIFICATE VERZI”: 

”Se dau certificate verzi la cursul ăsta?”, adică diplome recunoscute de Ministerul Muncii și Ministerul Educației. Prima întrebare pusă, singurul lucru care îi interesa cu adevărat pe doritori. Dacă oferi un training de dezvoltare de tip corporatist, ei nu te întreabă care este conținutul trainingului, care sunt obiectivele și beneficiile, ce vor învăța efectiv, ci ”dacă se dă certificat verde”… CERTIFICATUL VERDE e tot ce contează! ”HÂRTIA!”

• COMPROMISULUI DINTRE FURNIZORII DE FORMARE ȘI PARTICIPANȚII LA CURSURI:

Firmele care furnizează formare profesională, în foame și dorință lacomă de bani, au scăzut atât de mult prețul trainingului, încât acesta nu mai poat fi ținut cu adevărat: trainerul nu vine decât la deschidere, poate o dată pe parcursul trainingului și semnează dosarul de final de curs. Dacă există câte un participant mai cârcotaș care vrea să învețe, acea persoană devine o problemă: se plânge de faptul că orelor plătite nu se țin în realitate, de lipsa practicii, de faptul că este trimis mereu la suportul de curs. Uneori, problema se rezolvă prin returnarea taxei de participare ”tocilarului scandalagiu”…

Pe de altă parte, participanților la training, care nu au timp sau nu au chef, le convine de minune să fie prezenți la minim la aceste cursuri și să se aleagă cu o diplomă fără efort. Unii chiar zic: ”Dacă tot am plătit, trebuie să mai și particip?”. Și uite așa apar COMPROMISURILE  dintre furnizorul de formare și clienți, care afectează grav ideea de pregătire profesională…  Fără comentarii!

• TRAININGURILOR OFERITE GRATIS:

Nici o activitate economică, inclusiv organizarea traingurilor, a seminarilor, a workshop-urilor, a sesiunilor de formare, NU ESTE GRATIS!

Organizarea unui eveniment de acest tip presupune COSTURI: chirii sală, protocol participanți, materiale publicitare printate, reclamă, plată echipă care însoțește trainerul și asigură relaționarea cu participanții, cazări, mese, muncă trainer. ”Și atunci, cum poți face asta gratis nefiind un training finanțat pe fonduri europene?”

GEST DE MILOSTENIE?  Mă îndoiesc că acum nu se mai dau banii la biserică, la proiecte sociale, pentru familii nevoiașe ci sunt direcționați spre traininguri,”pentru culturalizarea Românei”…

În fapt, cunoscătorii știu mecanismul din spate: românul este atras de tot ce este gratis și acest lucru este o oportunitate pentru alții de a vinde în orice condiții. Vii bucuros la training, unde nu ți se oferă prea multe informații, dar ești foarte amabil direcționat ca ”la plecare să achiziționezi cărți, cd-uri, etc, unde vei găsi tot ce ai nevoie”, sau ești nevoit să participi la traininguri ulterioare plătite, pentru a-ți completa și finaliza bruma de formare pe care ai început-o GRATIS.

Organizarea de traininguri gratis este cât se poate de legală, cu mențiunea că formează la români percepția că această formare ar trebui făcută fără costuri și fără prea mult angajament din partea lor…

• TRAININGURILOR DE TIP ”COKTAIL” SAU ”GHIVECI”:

Orice profesionist adevărat vă poate spune că nu se poate lucra pe mai multe competențe în cadrul aceluiași training și că orice competență necesită timp, exercițiu, reluare. ”Cum se împacă asta cu trainingurile de tip cocktail sau ghiveci unde sunt abordate subiecte de la planificare strategică la strategii de comunicare și vânzare, de la dezvoltare personală la gestiunea personalului sau strategii de dezvoltare economică?”.  Oare, dentistul nostru lucrează la toți dinții odată?

Educația, formarea se fac pe etape,  pas cu pas, pe priorități de dezvoltare. Așa cum în medicină nu s-a inventat un medicament minune pentru toate bolile, tot așa NU EXISTĂ UN SINGUR TRAINING PENTRU TOATE TIPURILE DE FORMARE.

Ceea ce ar trebui făcut în traininguri diferite și în etape de dezvoltare diferite, se amestecă totul pentru a impresiona, pentru a atrage oamenii și pentru a câștiga bani…URÂT!

• TRAINERILOR SLAB PREGĂTIȚI:

Suntem un popor de traineri.

Toți vrem să facem traininguri, toți suntem buni la public speaking. Nu contează că nu avem ce spune, că nu ne pricepem, că nu avem experiență în lucurile pe care o să le prezentăm. Bine că mai găsim informații prin cărți și pe Google. Restul… IMPROVIZAȚIE!

Mai spunem un banc, mai povestim o mică bârfă, mai facem o confesiune despre un necaz în dragoste, mai umplem trainingul cu jocuri stupide, fără sens și fără legătură cu obiectivele trainingului, timpul trece, banii curg!

”Dacă am avut astfel de experiențe negative, plătite cu bani grei, mai suntem deschiși la ideea de training?!” Bineînțeles, că NU!

• TRAININGURILOR TRANSFORMATE ÎN ȘEDINȚE DE TERAPIE:

Din foarte multe motive, românii  sunt încărcați sufletește și atunci când ajung la un training încep să se plângă și transformă trainingul în ședință de terapie.

Uneori și trainerul vine de acasă încărcat sufletește și cade și el în capcana ”plângerii colective”.

Trebuie validată emoția omului, dar dacă nu ești atent transformi trainingul într-o emisiune TV, ”cu lacrimi, cereri de iertare și buchete de flori”. Paradoxal, după un astfel de training, mulți români consideră că au făcut un training excepțional și că trainerul a fost ”wow”. De fapt, ei nu au învățat nimic, dar mai ușurând din povara de pe suflet, pentru că cineva i-a ascultat și i-a lăsat să se descarce, acum ei se simt mai bine! … ÎNSĂ, NU ACESTA ESTE SCOPUL TRAININGULUI!

• TRAININGURILOR CARE MASCHEAZĂ CONCEDII SAU BONUSURI:

Dacă vrem să ne recompensăm  angajații pentru bune performanțe (privat sau administrație) nu îi trimitem la training la mare, în Deltă sau în stațiuni montane, unde de fapt se odihnesc și trainingul e o formalitate… Distrugem astfel ideea de formare!

SĂ NU MAI AMESTECĂM LUCRURILE!

Formarea să fie o formare, bonusul să fie bonus!

Și uite așa, cu știința, cu neștiința noastră s-a făcut praf în România, la nivel larg, ideea de formare profesională și umană. Nu e de mirare că atunci când oamenii întâlnesc un training făcut ”pe bune”, pe care trebuie să-l plătească sunt reticenți și se uită la el ca la O.Z.N.!

Astfel, în ritm accelerat învățăm să nu mai învățăm, începem să credem că DEZVOLTAREA ECONOMICĂ și SOCIALĂ nu presupune și dezvoltarea noastră personală și profesională, căpătăm obișnuința de a trece prin școală și formare ” ca gâsca prin apă”.

Și pentru că totul în viață se aseamănă cu un șirag de mărgele, dacă tragi de una se deșiră toate, există și un efect secundar extrem de nociv la DE-PROFESIONALIZAREA noastră: începe să crească în noi un orgoliu profesional fals.

Începem să considerăm că ”SUNTEM CINEVA”,  ne simțim foarte pregătiți și valoroși, atoatecunoscători, începând de la plantatul ridichilor până la fizica cuantică, și că totul ni se cuvine fără muncă, MODEL DE VIAȚĂ pe care-l transmitem mai departe și copiilor noștri!

Dragi prieteni,

Companiile adevărate investesc cel puțin 10% din fondul de salarii în traininguri de calitate pentru toți membrii echipei.

TRAININGURI ADEVĂRATE și nu făcături, înșelăciuni sau păcăleli.

Pentru că au înțeles că DEZVOLTAREA nu înseamnă a te păcăli pe tine însuți!

Sursă foto1:http://whyuniverse.com/why-people-lie/