”Ce treabă am eu cu scăderea demografică a României?”, ”Eu stau în București, ce mă interesează pe mine exodul forței de muncă din Regiunea Nord-Est (Moldova)?”. Sunt întrebări firești, de bun simț. Din păcate, scăderea demografică a României ne afectează pe toți, în egală măsură, indiferent de zona geografică unde trăim și indiferent de profesia pe care o avem.
Vă vorbeam într-un articol trecut de ”bunătățile” descoperite, în urma realizării Recensământului Populației și a Locuințelor din 2011. Una dintre aceste ”bunătăți” ne spune cum România a pierdut peste 3 MILIOANE DE LOCUITORI, de la Revoluție până în anul 2011.
77,5% dintre aceștia au plecat în afară la muncă și au rămas acolo, adică undeva la 2,37 MILIOANE LOCUITORI, cei mai mulți încadrându-se în grupa de vârstă 24-65 ani. La socoteală îi putem adăuga și pe copiii românilor născuți în țările unde s-au stabilit părinții lor, ei neputând fi luați în calcul de Recensământul realizat pe teritoriul României… În concluzie, PIERDERA POPULAȚIEI ROMÂNIEI în perioada 1990-2011 se duce lejer spre 4 MILIOANE LOCUITORI.
Din punct de vedere al structurii etniilor ce compun populația României, s-au declarat în 2011:
ROMÂNI: 16,8 MILIOANE locuitori;
MAGHIARI: 1,2 MILIOANE locuitori
ROMI: 621.000 persoane;
UCRAINENI: 50.900 persoane
GERMANI: 36.600 persoane;
TURCI: 27.700 persoane;
RUȘI LIPOVENI: 23.500 persoane
TĂTARI: 20.300 persoane
În cadrul etniilor reprezentative, pierderea cea mai mare se înregistrează la cetăţenii care s-au autodeclarat români, cea mai mare creştere înregistrând-o etnia romă (cu 220.486 mai mulţi decât în 1992). Scăderi semnificative se înregistrează şi în rândul etnicilor germani şi a ruşilor lipoveni. Luând în considerație aceste tendințe, componenţa demografică a ţării se va schimba semnificativ în următorii 25-50 ani, populația țării ajungând în 2050 -conform prognozelor specialiștilor- undeva la 16 milioane locuitori.
Din păcate scăderea populației României este mult mai accelerată decât cea estimată inițial, la 1 decembrie 2015, conform datelor I.N.S., România mai număra 19,4 milioane locuitori, față de 21 milioane locuitori conform prognozelor mai sus menționate.
CAUZE SCĂDERE NATALITATE
Acestea ţin în principal de:
- EROZIUNEA VALORILOR FAMILIEI TRADIȚIONALE;
- EROZIUNEA ATAȘAMENTULUI LA CONFESIUNILE RELIGIOASE NAȚIONALE;
- FACTORUL ECONOMIC (lipsa unui loc stabil de muncă, lipsa unor venituri decente, dificultatea sau imposibilitatea de a obţine o locuinţă, condiții strict necesare formării unei familii).
Deși toată lumea invocă factorul economic ca principala cauză, istoria, prin comparație, ne arată că lucrurile nu stau chiar așa.
De exemplu, în perioada interbelică, în biserică intrau întâi familiile cu copii mulți și apoi ceilalți, ultimii întrând familiile fără copii. Atât de mult se aprecia în comunitatea românească darul nașterii de prunci…Copiii erau considerați bogăția familiei, a satului românesc, a țării întregi! În plus, statisticile sociale ale vremii ne spun că numărul copiilor abandonați era aproape inexistent, oricât ar fi fost de greu pentru o familie cu 8-10 copii, aceștia nu-și abandonau copiii în stabilimentele statului.
Dictonul ”a mânca mămăligă și ceapă” nu a fost unul scornit, ci chiar a fost un mod de viață a familiei românești din acele vremuri.
Fie că a fost foamete sau război, românii și-au ținut familia unită, făcând eforturi pentru a-i ajuta să învețe carte, pentru ca mai apoi, tot ei să-și plângă copiii morți pe fronturile de luptă pentru libertatea țării sau în închisorile comuniste. Acei români, indiferent de etnii, nu au dat un pas înapoi: nici în familie, nici la a merge la război, atunci când țara a avut nevoie de asta…
De aceea, scăderea populației României de după 1990 nu poate fi pusă doar pe umerii FACTORULUI ECONOMIC, în profunzime acest fenomen se datorează modului în care vedem familia și cât de dispuși suntem a ne asuma în prezent responsabilități ca părinți.
Orice am spune, generațiile respective au prins vremuri mult mai tulburi decât ce trăim noi acum…
SCĂDEREA DEMOGRAFICĂ – O CHESTIUNE DE SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ
Scăderea demografică a populaţiei unei ţări constituie, prin implicaţiile sale politice, economice, militare, sociale, un punct de analiză serioasă, fiind, în opinia mea, o CHESTIUNE DE SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ. Practica internaţională arată că politicile naţionale dar şi prognozele pe termen scurt, mediu şi lung au ca miez de analiză şi referinţă, EVOLUŢIA DEMOGRAFICĂ a ţării în cauză.
Trendul pe care este înscrisă în acest moment România, o vulnerabilizează în raport cu menţinerea identităţii sale, o vulnerabilizează faţă de vecini, deschizând în acelaşi timp poarta periculoasă a ameninţărilor separatismului regional pe criterii etnice și a altor tipuri de influență sau agresiuni de tip modern, inclusiv cele de tip militar.
Din fericire pentru noi există SOLUȚII:
- încurajarea natalităţii la nivel de politică de stat, prin măsuri concrete de sprijin pentru familiile nou întemeiate (inclusiv îndemnizații financiare, facilități fiscale, etc);
- politici de dezvoltare economică accelerată și creșterea numărului de locuri de muncă pentru tineri;
- măsuri de sprijin pentru tinerii căsătoriţi în vederea obținerii unei locuinţe la costuri rezonabile sau cu caracter social;
- campanii de conştientizare şi promovare a ideii de familie tradițională;
- diminuarea adopţiilor internaţionale și încurajarea adopțiilor naționale;
- furnizarea de servicii de suport, centrate pe familie (creșe, programe after school, concedii creștere copil, cursuri parenting, programe prin care copiii înscriși în sistemul de învățământ primesc o masă caldă, program sprijin rechizite, etc);
PROCESUL DE DEPOPULARE A ROMÂNIEI este încă unul reversibil, dar, chiar și în condițiile acordării sprijinului necesar pentru familie, tot avem nevoie de o generație pentru a vedea rezultatele. Nu știu dacă actuala clasă politică are capacitatea și dorința de a lua astfel de măsuri, în schimb sunt sigur de un lucru:
NU EXISTĂ ROMÂNIE FĂRĂ ROMÂNI!
