CE FACEM CU TEMELE PENTRU ACASA ALE COPIILOR?
Aproape la toate ședințele cu părinții se aud plângeri generale legate de volumul foarte mare al temelor pentru acasă. De multe ori se face ora 8 sau 9 seara și temele nu sunt gata. Nu doar copiii își bat capul cu temele pe care le au de făcut pentru a doua zi, ci și părinții muncesc cot la cot cu ei, fiecare ajutând cu ce știe sau cu ce își amintește din ce a învățat: matematică, română, istorie, geografie, limbi străine, etc. Foarte rău este atunci când nici părinții, nici vreun frate mai mare nu se pricep să ajute.
De fiecare dată când ridicăm această problemă colectivă ni se promit soluții, dar tot de fiecare dată, materia devine mai complicată și temele mai multe. Este clar că în acest mod nu se mai poate continua! ”Și totuși, cum este bine să procedăm?!”
Vă propun să analizăm ”la rece” acest fenomen devenit social: ”TEMELE PENTRU ACASĂ”
- ”TREBUIE SĂ EXISTE TEME PENTRU ACASĂ?”
RĂSPUNS: ”DA”!
Da, copiii trebuie să aibă și acasă activitate, care să aibă ca unic scop SEDIMENTAREA LUCRURILOR ÎNVĂȚATE ÎN CLASĂ, nu ca acestea să devină un program școlar în sine. Dacă adăugăm la cele 5-6 ore petrecute la școală încă 4-5 ore învățate acasă, ajungem la un total de 9-10 ore lucrate pe zi, mai mult decât prevede CODUL MUNCII ca program standard de muncă pentru un adult (8 h). Uităm că ei nu sunt adulți și că sunt în creștere, deci nu pot avea un regim de muncă similar cu al unui om mare.
În plus, în cazul în care copiii nu au activitate acasă, va crește numărul orelor petrecute în fața CALCULATORULUI, TABLETEI sau a TELEFONULUI, fenomen devenit deja o problemă națională.
- ” ESTE OBLIGAȚIA PĂRINȚILOR SĂ FACĂ TEME CU COPIII?”
RĂSPUNS: ”NU”!
Părinții nu au obligația să știe matematică, română, limbi străine, fizică, chimie, etc. În plus, cei mai mulți dintre ei au deja un volum foarte mare de muncă la birou, la care se adaugă sarcinile de întreținere a casei, nevoia de a se ocupa și de alte probleme decât cele profesionale. Este adevărat că părinții, din dragoste față de copiii lor muncesc cot la cot cu ei, reînvață materiiile de studiu, dar nu este un lucru firesc.
- ”ESTE O SOLUȚIE SĂ DĂM COPIII LA PREGĂTIRE?”
RĂSPUNS: ”NU”!
Un sistem de învățământ care direct sau indirect impinge copiii la pregătire acasă, este un SISTEM EDUCAȚIONAL DEFECT. ”Pregătirea” presupune timp suplimentar alocat, resurse suplimentare consistente consumate de către familii, multe dintre ele neputând să susțină acest efort financiar.
În România se face multă pregătire acasă, din mai multe motive: dorința de A FACE PERFORMANȚĂ (olimpiade, examene dificile), nevoia de a acumula informațiile necesare luării examenelor naționale și de admitere (PRINCIPALUL MOTIV). De asemenea, există la nivel restrâns și o MODĂ DE A AVEA COPIII LA PREGĂTIRE, LA PROFESORI DE RENUME. ”Dă bine!”.
Atunci când copiii nu înțeleg materia în clasă, când profesorul nu le explică foarte bine noțiunile sau trece superficial pentru ele, când predă prost pentru ”a aduce elevii la pregătire la el acasă” – practică des întâlnită, ”PĂRINȚILOR NU LE MAI RĂMÂNE CA SOLUȚIE DECÂT SĂ DEA COPIII LA PREGĂTIRE.
”Vă sunt familiare eforturile părinților de a-și da copiii la clasele unde sunt profesori de română și matematică buni?”
- ”EDUCAȚIA DE FIȚĂ”
Educația de fiță este atunci când îți dai copilul la un colegiu faimos din oraș, deși el ar putea să urmeze în bune condițiuni studiile gimnaziale la aceeași școală de cartier.
Ajunși la colegiile visate mulți părinți regretă că au făcut acest pas, sărind peste etapele firești de dezvoltare ale copiilor lor. Profesorii de la colegii nu sunt pregătiți să lucreze în paralel cu elevi de a XII a și de a V a, volumul de exerciții și probleme date ca temă celor de la gimnaziu pentru a doua zi, fiind ENORM! Mai mult decât atât, când ajunge la clasa a VIII a și trebuie să meargă la liceu, să facă trecerea la un alt nivel de viață, copilul nu mai percepe acest prag psihologic de maturizare și nu mai este la fel de motivat, deoarece el are deja 4 ani petrecuți în acel colegiu!
- ”ESTE BINE SĂ ÎNVEȚE COPILUL DE TOATE?”
RĂSPUNS: ”DEPINDE!”
Volumul mare de teme vine și din modul in care arată CURRICULA ȘCOLARĂ! Cererile sunt diverse și imposibil de satisfăcut: unii vor mai multe ore de sport și mai puține ore de matematică, ații vor mai multă engleză și mai multe ore practice, unii vor religie, alții nu.
Până la o anumită vârstă, copilul trebuie să învețe de toate pentru a avea o cultură generală decentă.
În plus, LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, ISTORIA ȘI GEOGRAFIA, RELIGIA, trebuie studiate pe tot parcursul ciclului educațional, deoarece ele sunt cele care formează CONȘTIINȚA DE NEAM și IDENTITATEA NAȚIONALĂ.
”Dacă nu știi de unde vii, cum a rezistat acest neam pe aceste meleaguri, dacă nu-ți cunoști bogățiile și frumusețea țării, dacă ”nu ai un DUMNEZEU”, cum poți să fi un BUN ROMÂN? ”
Fără o minimă MORALITATE legate de BUN SIMȚ, RESPECT, FIRESC, FAMILIE, cum să crească copiii noștri ”drepți ca brazii”?
Cum să aibă ”coloană vertebrală” și să fie capabili să-și iubească și să servească neamul dacă nu știu cine sunt?
LIMBA, ISTORIA și CREDINȚA SUNT ELEMENTELE CARE DEFINESC ESENȚA NEAMULUI ROMÂNESC!
Dar, copilul trebuie să învețe și LIMBI STRĂINE, INFORMATICĂ, SĂ FACĂ MULT SPORT (pentru sănătatea trupului și a minții), indiferent de drumul profesional ales. Peste tot la angajare ți se cere engleză, abilități IT și permis de conducere…
În școlile românești facem enorm de multă matematică, fizică, chimie, deși nu toți alegem o carieră tehnică, iar MATERII VITALE PRECUM EDUCAȚIA ANTREPRENORIALĂ, PSIHOLOGIA, EDUCAȚIA FINANCIARĂ și EDUCAȚIA ALIMENTARĂ (stilul de viață sănătos) se studiază foarte puțin sau deloc.
Copiii noștri nu știu ce trebuie să facă pentru a construi un PLAN DE AFACERE, ce înseamnă un BUGET, nu-și înțeleg și nu-și gestionează bine sentimentele și modul de a reacționa la stimuli și situații externe solicitante, nu înțeleg cât este de important să ai o alimentație sănătoasă.
Despre aceste lucruri care sunt ”PENTRU TOȚI”, indiferent de alegerea profesională făcută, nu avem timp să discutăm.
Însă ne mirăm că nu avem spirit și gândire de întreprinzător, nu avem inițiativă și dorință de a reuși, nu ne înțelegem pe noi și pe ceilalți și că suntem foarte bolnavi și umplem cabinetele medicale și farmaciile.
Răspunsurile stau în educația noastră și în ceea ce învățăm zi de zi la școală și acasă.
- ”ERORILE SISTEMULUI EDUCAȚIONAL ROMÂNESC”
Învățăm pentru A REPRODUCE pe de rost definiții, informații, texte, pe care oricum le uităm după finalizarea orei sau luarea examenului.
Nu ne centrăm pe exemple practice rupte din viața reală, nu stimulăm CREATIVITATEA, facem f.f. multă TEORIE fără corespondent în practică. Până și ISTORIA ȘI GEOGRAFIA se face de cele mai multe ori teoretic cu atlasul și cu harta, fără proiecte de teren, excursii tematice.
Nu corelăm ceea ce învățăm cu NEVOILE PIEȚII FORȚEI DE MUNCĂ ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ (mediul de afaceri se plânge de acest gol între sistemul educațional și de ce este nevoie în companii).
Și cel mai grav, NU DEZVOLTĂM O IDENTITATE NAȚIONALĂ, UN SENTIMENT DE APARTENENȚĂ LA CEEA CE NE DEFINEȘTE CA NEAM.
Valori umaniste precum ”a fi un om bun”, a fi serios, a fi solidar/ milostiv, spiritul comunitar, nu se învață prin predarea la catedră, ci se sedimentează în urma exemplelor trăite zi de zi la modul pragmatic. ”LEARNING BY DOING”.
Nu poți să spui unui copil ”trebuie să fii bun”, ”trebuie să fii solidar cu nevoile celorlalți”, ”trebuie să îți pese de comunitatea și de țara ta”, dacă nu îi oferi SITUAȚII DE VIAȚĂ REALE PRIN CARE SĂ TREACĂ ȘI DIN CARE SĂ ÎNVEȚE CE ÎNSEAMNĂ TOATE ACESTE LUCRURI.
Din păcate, pentru aceste subiecte nu se dau teme pentru acasă!
- ”EFECTELE SURPLUSULUI DE TEME”
Copii obosiți, plictisiți, cu copilăria furată și care nu înțeleg sensul a ceea ce fac, superficiali sau nepăsători, blazați chiar, care nu simt bucurie sau dorință de a reuși. Copii afectați sufletește, peste care ”VIAȚA A VENIT MULT PREA DEVREME”… Să nu fie de mirare dacă atunci când ajung la clasa a VIII A clachează la examenele naționale, deși au avut în clasele anterioare un parcurs foarte bun.
”CE ESTE DE FĂCUT?”
Copilul trebuie să aibă teme acasă.
Însă ele trebuie să fie de sinteză, mult reduse ca volum și să fie centrate pe pragmatism, proiecte de cercetare și reflecție. Nevoile copilului de dezvoltare (odihnă, socializare, ajutor gospodăresc) trebuie luate în considerare, deoarece noi nu construim ROBOȚI, ci OAMENI.
SĂNĂTATEA FIZICĂ, SUFLETEASCĂ și SPIRITUALĂ a copiilor noștri, este cea mai importantă!
La fel de adevărat este că această temă de discuție a ”temelor pentru acasă” nu se rezolvă simplu.
”Temele pentru acasă” sunt de fapt o consecință a unui SISTEM EDUCAȚIONAL NEADECVAT, TEORETIC și UNEORI INEFICIENT și trădează lipsa UNEI STRETEGII DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ A ROMÂNIEI, lipsa ORGANIZĂRII și a CULTURII ORGANIZAȚIONALE la nivel de masă.
”Facem lucrurile doar ca să le facem”, suntem țara lui ”merge și așa!”.
Nu putem fi ca japonezii care își învață copiii din grădiniță cu roluri sociale (pompier, polițist, profesor, doctor, funcționar, muncitor) și nici pragmatici ca americani, DAR PUTEM FI MAI MULT DECÂT SUNTEM ACUM!
SINDROMUL ”GHIOZDANULUI GREU, PE CARE ABIA ÎL DUC PĂRINȚII” este sindromul ROMÂNIEI MODERNE, incapabilă să-și rezolve singură problemele de dezvoltare!
Sursă foto 1: http://www.fatherhood.org/
Sursă foto2: http://www.parenting.com/
Sursă foto 3: http://www.tennessean.com/
