Când LEADERII visează…
”A VISA” este un lucru firesc și poate fi în anumite momente, motorul DEZVOLTĂRII!
Totul pleacă de la DORINȚĂ, de la ”a vrea”. Apoi, IMAGINAȚIA, pe baza dorinței puternic resimțite, începe să construiască imagini, scenarii pozitive, pline de succes. În fapt, asta este esența gândirii pozitive: ”îți propui să ajungi undeva sus, îți imaginezi că ai obținut ce ai vrut și lucrurile vor merge în direcția dorită”. Acesta este un mod sănătos de ”a visa”, așa s-au născut LEADERII CU VIZIUNE, care au împins omenirea înainte.
Însă nu orice vis poate fi și o viziune. Uneori, când ne încăpățânăm să nu vedem realitatea și nu acceptăm ce se întâmplă în exteriorul nostru, rezultatul va fi unul dezastruos pentru ceilalți.
Hitler, deși aliații erau la porțile Berlinului, încă mai credea în revenirea victorioasei armate germane. Ceaușescu era siderat de revolta oamenilor și nu înțelegea cum aceiași oameni care până deunăzi îl ”adulau”, acum se revoltau. Acest fel de conducători sunt rupți de realitatea adevărată, ”trăiesc în lumea lor”… Din păcate, nu sunt exemple singulare: în companii, în partide, în întreaga societate găsim astfel de personaje. Uneori și în famiile noastre întâlnim oameni lipsiți de simțul realității, lipsiți de inițiativă și care visează cu ochii deschiși la o bunăstare și o siguranță financiară pe care nu o vor atinge niciodată…
Astăzi, leaderii europeni vin și ne spun că e ”musai” ca Uniunea Europeană să devină un stat mare prin federalizare, să aibă o politică externă comună și o armată comună. Ba mai mult, și președintele american proaspăt ales trebuie învățat ”cum e cu UE”…
Să le luăm pe rând!
FEDERALIZAREA sau STATELE UNITE ALE EUROPEI
Când s-a constituit Comunitatea Europeană și mai apoi Uniunea Europeană, țărilor li s-a propus un vis superb: ”Unitate în diversitate”. În traducere liberă, ”veniți să fim împreună, dar fiecare rămâne cu specificul lui național”, așa cum este și firesc. Și într-o familie, din aceiași părinți, frații sunt diferiți, fiecare unic în felul lui. Până și siamezii au elemente de subtilitate care îi diferențiază, cu atât mai mult țările…
Trebuie spus că la cel moment Rusia nu-și revenise după spargerea blocului sovietic, iar țări precum România nu erau pregătite economic pentru aderare. În motivația de lărgire a UE către est a primat POTENȚIALUL COMERCIAL al noilor veniți, curtați din perspectiva de a fi transformați în PIEȚE DE DESFACERE pentru produsele vestice, și a mai contat POZIȚIONAREA GEOSTRATEGICĂ.
Pregătiți, nepregătiți, am intrat în Uniunea Europeană.
Astăzi, prin conceptul de FEDERALIZARE, ni se spune că trebuie să renunțăm la toate prerogativele care constituie suveranitatea unui stat: controlul armatei și a serviciilor secrete să treacă la Bruxelles, deciziile economice să se ia tot acolo, Uniunea Europeană să poată trimite în țările membre oricât de mulți imigranți, fără ca acestea să se poată opune, totul pentru un VIS ȘI UN PREZENT EUROPEAN ”de aur”…
O alianță sau o uniune, prin definiție, presupune INTERES COMUN a tuturor membrilor, RESURSE PUSE LA COMUN, dar și CÂȘTIG COMUN!
Adică, ”toți trebuie să câștige”, nu doar 2-3 țări.
”A cere țărilor să renunțe la suveranitate, independență și specific național, înseamnă a încălca principiul care stă la baza construcției europene, înseamnă ca acele state să șteargă istoria lor de mii de ani pentru independență”.
Aplicat la România ar trebui să ștergem tot ce a însemnat Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Alexandru Ioan Cuza, lupta lui Avram Iancu, morții din Războiul de Independență, Unirea, eroii din primul și al doilea Război Mondial, jertfa elitei românești din închisorile comuniste, memoria celor căzuți în decembrie 1989 pentru libertate… Toate aceste milioane de români au murit pentru UNIRE și pentru LIBERTATE, lucruri care nu mai prezintă nici măcar un minim interes pentru viitoarea construcție eruopeană.
Reacția dură a țărilor care compun GRUPUL DE LA VIȘEGRAD, ieșirea Regatului Unit (BREXIT-UL), schimbarea de optică în alegerea președintelui american, arată foarte clar voința de reîntoarcere la SPECIFIC NAȚIONAL, la IDEEA DE FAMILIE, la uniuni bazate pe respect și recunoaștere reciprocă! Nimeni nu mai este dispus să accepte ordine venite de undeva, cedări și renunțări de la normalitate politică și socială.
Istoria prezentă ne arată că, nu se transformă doar fața lumii politice prin reafirmarea Rusiei ca jucător mondial, ci se produce și o ”renaștere” a valorilor din noi.
O Europă care se vrea importantă dar care nu poate controla imigrația Orientului, o Europă răvășită de atacuri teroriste, cu tendințe de rupere, cu membri având interese politice și economice divergente, chiar incompatibile, această Europă a insuccesului politic și economic este astăzi deranjată de ALEGEREA FĂCUTĂ DE POPORUL AMERICAN și simte nevoia de a-l ”educa” geopolitic pe președintele Trump…
ARMATA EUROPEANĂ
Pentru necunoscători, ”ARMATA EUROPEANĂ” sună frumos.
ARMATA EUROPEANĂ COMUNĂ trebuie să aibă în spate o POLITICĂ EUROPEANĂ COMUNĂ, ceea este imposibil de realizat într-un asemenea ”mozaic” de interese…
A renunța la NATO având America în centru pentru o promisiune europeană de apărare, idee avansată mai mult sau mai puțin subtil de leaderii europeni, este cel mult o glumă. Europa prezentă nu-și poate gestiona propriile probleme, cu atât mai puțin este capabilă să-și proiecteze interesele politice, diplomatice și militare dincolo de granițe. Să nu ne iluzionăm! Nu o să vedem niciodată soldați francezi sau germani care să moară apărând teritoriul românesc, sub stindard UE.
Prin criza de orgoliu a leaderilor europeni, neacoperită de capacități militare reale, Uniunea Europeană redescoperă competiția cu Statele Unite și îndeamnă statele componente la o distanțare de factorul american de stabilitate.
În plus, să ne reamintim că Uniunea Europeană s-a născut pentru un scop economic și comercial și nu pentru o existență pur militară, defensivă, așa cum a fost gândit NATO. Deci din start, paradigma care a stat la baza acestei construcții este total diferită.
CE TREBUIE SĂ FACĂ ROMÂNIA?
Unele țări precum Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia au înțeles că, mergând în această direcție, Uniunea Europeană se va destrăma sau se va transforma în ceva care nu le mai reprezintă interesele.
Deoarece au înțeles mersul istoriei, aceste țări încearcă din răsputeri SĂ TRAGĂ MAXIMUL DE PROFIT DIN EXISTENȚA LOR CA MEMBRI AI UNIUNII EUROPENE: absorbție de fonduri europene, creare de infrastructură, dotare militară. Dacă UE dispare sau se reconfigurează, ele au tot ce le trebuie pentru a-și continua parcursul de dezvoltare.
Din păcate România joacă și acum o singură carte: cartea europeană, fără a se întreba ce pune în loc. Dacă UE dispare, noi ieșim cei mai șifonați: nu am știut să atragem fonduri, nu am creat infrastructură, nu am înlocuit capacitățile economice distruse cu altele performante.
Militar, trebuie să rămânem dedicați NATO cu America în frunte și Parteneriatului Strategic cu SUA, cei doi mari piloni ai politicii noastre de securitate! Este singura certitudine pe care o avem în acest moment.
Într-un mediu geopolitic tot mai turbulent, LEADERII EUROPENI visează…
”NOI CE FACEM?”
