SINDROMUL DE BURN OUT sau
EPUIZAREA TOTALĂ
De multe ori ne plângem de epuizare. Adormim obosiți, ne trezim la fel de obosiți. Nu mai găsim soluții la problemele pe care le avem, orice problemă mică apărută ni se pare catastrofală și ne dă peste cap. La serviciu tragem de noi ca să ne îndeplinim sarcinile, suntem plini de gânduri negative, nu mai avem nădejde, zero motivație de a reuși, într-un cuvânt ne simțim sfârșiți.
Această stare poartă numele de SINDROM BURN OUT (”ardere totală”, epuizare profundă sau stress profesional cronic). Poate fi însoțit și de simptome fizice (crampe, dureri musculare, tulburări ale sistemului digestiv, migrene, etc).
Foarte mulți angajați, dar și angajatori au suferit și suferă de acest sindrom. De fapt, este una din cele mai răspândite boli profesionale la nivel mondial. Omul care suferă de acest sindrom este ca ”o lumânare care arde la ambele capete”. De aici și epuizarea totală fizică, emoțională, psihică. Ajuns aici, cel în cauză nu mai este de folos nici celor din jur, nici lui însuși.
CUM SE AJUNGE LA BURN OUT?
La BURN OUT se ajunge prin MUNCĂ EXCESIVĂ:
- OBIECTIVE DE MUNCĂ foarte multe, solicitante și cu consum nervos sporit;
- MULTITASKING-ul dus la extrem ( multitasking = executarea mai multor sarcini în paralel);
- PROGRAMUL PRELUNGIT la locul de muncă;
- MUNCITUL ACASĂ PENTRU SERVICIU;
- AȘTEPTĂRI FOARTE MARI de la cei din jur (șefi, cei dragi);
- UMILINȚELE de tot felul suportate la locul de muncă;
- OBIECTIVE NEREALISTE, imposibile de atins, impuse de managementul companiei, însoțite uneori și de amenințări cu posibile consecințe sau concediere în caz de neatingere;
- PERSONALITATE predispusă la acest sindrom (persoane hiperconștiincioase, persoane perfecționiste cu un simț al datoriei ridicat, persoane care își doresc cu orice preț să atragă atenția și recunoașterea celor din jur, cei hipermotivați pentru a reuși cu orice preț);
- NEEFECTUAREA CONCEDIILOR;
- Ca angajator: LIPSA DELEGĂRII ȘI A PRIORITIZĂRII OBIECTIVELOR DE ATINS;
- Lipsa unui ECHILIBRU ÎNTRE VIAȚA PROFESIONALĂ ȘI CEA PRIVATĂ.
La aceste cauze se adaugă PROBLEMELE PERSONALE sau SITUAȚIILE FAMILIALE DEOSEBITE, care nu fac altceva decât să agraveze simptomele și consecințele sindromului BURN OUT, ”punând benzină” pe un foc deja aprins.
Deci, SINDROMUL BURN OUT este strâns legat de VIAȚA PROFESIONALĂ STRESANTĂ ȘI SOLICITANTĂ și de INCAPACITATEA DE RECUPERARE FIZICĂ ȘI SUFLETEASCĂ a celor care muncesc.
Cu cât munca pe care o facem este mai dificilă, cu atât trebuie să avem mai multă grijă de sănătatea trupului și a sufletului.
Viața profesională de astăzi cere totul de la cel care muncește: fizic și sufletește. În anumite momente are chiar aspecte inumane, ”storcându-i” efectiv pe oameni de resurse. Angajații nu mai sunt văzuți ca ființe umane, cu nevoi personale, cu voință de a reuși dar și cu limitări fiziologice și sufletești firești, ci MAȘINĂRII DE FĂCUT BANI. Dacă se ” defectează”, fie sunt ”reparate”, fie sunt aruncate afară și aduse MAȘINĂRII NOI, care vor parcurge același drum.
Însă BURN OUT-ul nu este doar vina companiilor care supun angajații la o muncă peste putere, ci și VINA ANGAJAȚILOR care nu știu:
- Când SĂ SPUNĂ STOP !;
- Cum să-și facă MUNCA EFICIENTĂ;
- Când SĂ DEMISIONEZE dacă situația devine periculoasă pentru sănătatea lor.
”De câte ori nu am dus problemele acasă, în familie, și nu am știut să le lăsăm la servici și să le luăm de acolo a doua zi?!” Cea mai neagră situație este atunci când un angajat, datorită problemelor familiale și a locurilor de muncă puține, nu părăsește un loc de muncă care îl împinge cu bună știință spre burn out.
Omul este construit în așa fel încât PERIOADELE DE ACTIVITATE trebuie alternate cu PERIOADELE DE ODIHNĂ efectivă sau odihnă pasivă (sport, plimbare, lectură, rugăciune, pictat, etc). Omul nu este construit să funcționeze non stop. Fiziologic, fiecare organ are nevoie de o perioadă de reconstrucție, inclusiv celula nervoasă.
SUFLETUL, la rândul lui, ARE NEVOIE DE ODIHNĂ ȘI ÎNGRIJIRE.
SUFLETUL TREBUIE HRĂNIT!
CUM RECUNOAȘTEM BURN OUT-ul?
Cel mai bine este să evităm să ajungem într-o astfel de situație.
În general, o persoană aflată în burn-out NU REALIZEAZĂ GRAVITATEA SIMPTOMELOR și de cele mai multe ori va NEGA, motivând că starea proastă prin care trece este ceva temporar, cauzată de o situație particulară anume. Dacă ne aflăm în burn-out și suntem conștienți de realitate, foarte probabil că nu vom fi deschiși să recunoaștem că ne aflăm într-o situația dificilă și că avem nevoie de ajutor.
DA, este adevărat, nu recunoaștem pentru că asta ar echivala cu o mare slăbiciune ce ar putea fi speculată împotriva noastră de către cei din jur și îndeosebi de șefi. Însă de multe ori nici nu realizăm că ne aflăm într-o astfel de stare de epuizare profundă. Ca angajați ne ferim să observe șeful că nu ne simțim bine și că nu suntem capabili să performăm. ”Dacă vede, și suntem sancționați sau ne dă afară?!”. Așa că, mai bine ascundem totul…
Uneori acest lucru funcționează, iar când începe să devină vizibilă starea noastră și încep să apară erorile și slaba performanță, apar și reacțiile negative la adresa noastră.
Cu cât stăm mai mult în burn out, cu atât implicațiile negative vor fi mai mari iar noi ne adâncim în stare.
AJUTORUL CELOR DIN JUR PENTRU CEL AFLAT ÎN BURN OUT
Ce se întâmplă de fapt?!
În mod normal, un angajat ajuns în burn-out ar trebui ajutat de COLECTIV, FAMILIE, PRIETENI să depășească momentul.
El trebuie sprijinit:
- Să reașeze OBIECTIVELE DE MUNCĂ;
- Să aibă și să respecte un PROGRAM DE ODIHNĂ ȘI REFACERE;
- Să-și REZOLVE problemele familiale și personale;
- Oferindu-i ÎNCURAJARE constantă.
Dacă burn-out-ul este cauzat de politica de muncă a companiei, foarte probabil starea de burn-out al angajatului va fi primită prost de către management. Angajații încearcă să ascundă cât mai bine epuizarea profundă de frica angajatorilor care ar putea să nu înțeleagă, să interpreteze greșit totul și să se descotorosească de angajat.
DE CE COMPANIILE PREFERĂ SĂ IGNORE BURN-OUT-ul?
Pentru că recunoașterea burn-out-ului înseamnă:
- ASUMAREA UNEI PĂRȚI DE VINĂ pentru situația în care a ajuns angajatul;
- RECUNOAȘTEREA faptului că obiectivele de muncă trasate erau nerealiste, imposibil de atins;
- PROGRAMUL DE MUNCĂ era suprasolicitant și ilegal;
- firma a interzis EFECTUAREA CONCEDIILOR din motive de randament financiar și lipsă personal, sau comenzi foarte multe care trebuiau onorate;
- SPRIJIN FINANCIAR PENTRU refacerea și recuperarea angajatului ( ședințe consiliere psihologică, concedii prelungite, sprijin și înțelegere din partea colectivului, alte facilități).
Așa că mai bine preferă ca angajatul să plece sau se dispensează de el, aruncându-l efectiv într-o apă mult mai adâncă: DEPRESIA.
CUM PUTEM LUPTA ÎMPOTRIVA BURN OUT-ului?
Two boys go hiking with backpacks on a forest road bright sunny day
ODIHNĂ, SPORT, MIȘCARE ÎN AER LIBER, ACTIVITĂȚI CARE NE FAC PLĂCERE (cititul, drumețiile, grădinăritul, muzica, pictura, dansul, gătitul, etc), CREDINȚA/RUGĂCIUNEA, FAPTELE DE SOLIDARITATE cu semenii în nevoie (voluntariatul).
O mare importanță îl are ALIMENTAȚIA NATURALĂ (preponderent legume, fructe, semințe), evitarea proteinelor de origine animală, a grăsimilor, a zaharurilor saturate, a excesului de cafea, alcool, care nu fac altceva decât să ”biciuiască” un organism deja epuizat.
Sindromul BURN OUT este cauzat DE EXCESUL DE MUNCĂ și în cazuri grave poate conduce la decesul angajatului din cauza muncii prelungite (Japonia, dar și România),
sau altfel spus, BURN OUT-ul este rezultatul EXPLOATĂRII ÎN MUNCĂ, însoțită de o ACCEPTARE IRAȚIONALĂ a celui supus unui astfel de regim de activitate.
Dacă dăm prea rar și ratăm momentele adevărate în care trebuia să valorizăm reușita, iarăși nu este bine.
