FORMAREA PROFESIONALĂ ÎN ADMINISTRAȚIA ROMÂNEASCĂ
Pe acest fond puternic încărcat emoțional (VOTUL), fără procese de selecție reale, CALITATEA UMANĂ și PROFESIONALĂ a celor aleși poate suferi major, câștigând teren abilitățile acestora de a fi convingători în fața oamenilor și de a ”livra” frumos o realitate promițătoare.
Atunci când slaba valoare profesională ajunge în poziții de conducere publică, putem vorbi deja de cronica unui eșec anunțat, probabilitatea ulterioară de a construi o carieră administrativă de succes și de a oferi comunității O BUNĂ GUVERNARE, fiind supusă mai mult hazardului decât certitudinii.
Dublarea slabei performanțe a actului administrativ cu fapte de corupție, amplifică exponențial efectul distructiv pe care managementul public îl are în viața și așteptările locuitorilor, conducând în final la un refuz total și chiar la manifestări stradale de exluziune politică a întregului spectru politic.
Putem afirma fără dubiu că slaba pregătire profesională, lipsa competențelor și lipsa de integritate viciază total misiunea onorabilă a celui ales, impactând negativ pe termen lung dezvoltarea comunităților.
ORIENTAREA PE FUNCȚIE LA LOCUL DE MUNCĂ
Din punct de vedere sistemic și functional, lucrurile nu stau mai bine nici după începerea derulării efective a mandatelor.
Astfel, PROGRAMELE INTERNE DE ACLIMATIZARE PROFESIONALĂ, de orientare pe funcție a noilor veniți (”induction process” așa cum este el denumit în mediul corporatist) sunt inexistente la nivelul administrației publice locale, formarea profesională a primarilor fiind aleatorie, afectată puternic de puținătatea bugetelor U.A.T-urilor pe care aceștia le conduc, dezvoltarea lor profesională ținând mai mult de voința personală de a evolua.
Scenariul în care o persoană este aleasă democratic dar având un nivel de studii limitat, cu competențe de management și leadership nedezvoltate și cu un nivel de etică și integritate redus, nu este chiar un scenariu izolat, mass media românescă a ultimilor ani abundând în cazuri de acest tip, focusarea preponderentă fiind pe aleșii locali din mediul rural.
În același timp, trebuie recunoscut faptul că cei mai mulți primari sunt oameni de bună credință, dar care nu dețin nici știința, nici instrumentele și nici voința reală de a face trecerea de la de la un ADMINISTRATOR DE COMUNITATE la un LEADER CU VIZIUNE DE DEZVOLTARE.
Pentru obiectivitate trebuie menționat că, nicăieri pe parcursul lor educațional nu a existat posibilitatea de a lua contact cu ceea ce presupune în mod real poziția de primar. Primarii învață să devină primari odată cu începutului mandatului încredințat, rapiditatea asimilării informațiilor și a dobândirii de compentențe specific postului fiind condiționate de potențialul individual de învățare și adaptare la situații noi, de calitatea profesională și de sprijinul oferit de echipa de colaboratori, precum și de posibilul răgaz de a achiziționa un minim de know how până la la momentul luării primelor decizii majore.
Din punct de vedere al SPRIJINUL OFERIT DE SISTEM, acesta este aproape inexistent, primarii fiind lăsați practic să se autoorienteze pe funcție și să fie ”profesionalizați” de echipele lor și de partidele din care provin. În acest context, fără un SPRIJIN PROFESIONAL adecvat, fără un MENTORAT real de calitate, având în spate PRESIUNEA POLITICĂ a partidelor care i-au promovat, rata de eșec în rândul primarilor începători este ridicată.
Dificultăți sporite nu întâmpină doar primarii aflați la primul mandat, ci și primarii cu experiență care, în lipsa programelor de formare constante, sunt afectați, de AUTOSUFICIENȚĂ, BLAZARE și situare înafara limitelor legale prin decizii administrative fundamentate pe un cadru normativ depășit.
”Norocul” de a avea un jurist sau un contabil bun în echipa primăriei este un deziderat afirmat neoficial de toți primarii, lucru care confirmă lipsa unui sistem organizat de pregătire a resurselor umane la nivel de funcție publică.
FORMAREA PROFESIONALĂ a primarilor
Conceptul de formare profesională continuă – ”core bussiness-ul” dezvoltării resurselor umane indiferent de domeniul ocupational vizat, este o necunoscută pentru cei mai mulți dintre primari, ei înșisi apreciindu-se profesional doar prin capacitatea politică de a coagula mulțimi, de a fi convingători și de a aduce voturi la partid, acesta valorizându-i primordial prin capacitatea de a câștiga alegeri și de a se impune în fața adversarilor politici.
Este o realitate palpabilă faptul că, la nivelul partidelor active pe eșicherul politic românesc nu există la acest moment un SISTEM INTERN DE SELECȚIE ȘI RECRUTARE viitorilor candidați, condițiile impuse pentru a fi candidat valid din partea partidului fiind :
- Vizibilitatea;
- Posibilitatea de a finanța propria campanie și campaniile politice ale partidului;
- Obediența, și oportunismul.
Verticalitatea, lucru bine făcut, centrarea pe cetățean și comunitate, viziunea de dezvoltare, simțul gospodăresc, patriotismul local și national, capacitatea de a realiza strategii integrate de dezvoltare, determinarea în a atinge obiectivele propuse, parteneriatul acțional cu populația, folosirea rațională și eficientă a resurselor aflate la dispoziție, integritatea, nu au constituit până acum pentru formațiunile politice, puncte de referință în atragerea, păstrarea și promovarea noilor conducători locali, fapt amendat sever de întreaga societate civilă românească.
Din nefericire, în România, în cei 25 de ani parcurși de la momentul de răscruce 1990, lupta politică a ținut loc de act administrativ de calitate.
Autoevaluându-se și fiind evaluați în acest mod, PRIMARII, la rândul lor, NU pot fi :
- motoare de progres pentru aparatul de funcționari publici și contractuali din subordine;
- nu pot construi echipe;
- nu pot genera dezvoltare sistemică;
- vectori de dezvoltare pentru comunitățile care i-au mandatat;
- LEADERI, modele de bună practică
Dincolo de tarele pe care cu toți la resimțim, administrația publică, centrală și locală reprezintă coloana vertebrală a unei națiuni, Ea este interfața dintre politic, economic și social, iar calitatea umană a celor care o reprezintă, în particular primarii și viceprimarii, fiind vitală pentru viitorul și soarta comunităților în fruntea cărora aceștia se află vremelnic prin voința majorității locuitorilor urbei.
În mod efectiv, aleșii locali se găsesc într-o situație ingrată, dihotomică: ei pendulează între comandamentele partidelor mamă, centrate pe perpetuare la putere și satisfacerea intereselor de grup și solicitările economice și sociale tot mai complexe ale comunităților pe care le conduc, care clamează implicare, competențe profesionale extinse și valori morale de la cei aleși să le reprezinte interesele.
Ca și greutate suplimentară adăugată poziției de primar, o constituie provocările dramatice pe care le presupun SITUAȚIILE DE URGENȚĂ de toate tipurile apărute la nivelul comunității.
Abordare cu succes a acestora presupune:
- cunoștiințe tehnice de specialitate;
- capacitate personală de intervenție;
- abilități de organizare a operațiunilor de salvare, de anticipare a altor posibile pericole;
- un puternic simț de responsabilitate, compansiune pentru semeni și sacrificiu.
Nicăieri nu pot fi demonstrate mai bine aptitudinile de leader ca în cazul situațiilor de urgență.
CONCLUZIE:
Din aceste rațiuni, cred că administrația publică, reprezentanții ei, întreaga clasă politică, toată națiunea română se află la moment de răscruce, în fața unei noi paradigme de dezvoltare care începe să se contureze. Provocările la care sunt supuși aleșii locali nu trebuie să sperie, să demotiveze sau să conducă la un defetism politic și la acceptarea eșecului ca mod de viață.
Viața de calitate a cetățenilor nu este o favoare sau un compromis politic, ea este firescul și reflecția unui sistem politico-administrativ performant!
Însă, un răspuns adecvat al funcției publice la provocările comunității și a elementelor naturale nu poate să vină decât dintr-o formare profesională de calitate, din competențe dobândite, dintr-un sistem de valori bine conturat cu tușe accentuate de umanism și solidaritate.
