”ANTREPRENORII ROMÂNI ȘI PLÂNSUL DE MILĂ”
Românilor le place să se plângă de ”cât de greu este totul”. Nici antreprenorii nu fac excepție de la acest comportament, deși de la ei te cam aștepți la o altfel de atitudine. Un astfel de subiect de discuție nu este unul comod, deoarece abordează trăsături psihologice și comportamentale negative, greu de vindecat. Deasemenea, vom vedea împreună cum gândurile pe care le măcinăm zilnic în mintea noastră produc EFECTE și că de fapt ”suntem ceea ce gândim”…
Discuția trebuie pornită de la o întrebare de bun simț: ”De ce auzim rar un întreprinzător român spunând cu curaj: DA, îmi merg bine afacerile, vânzările! ”. Deși se observă cu ochiul liber bunăstarea (casa /casele, mașinile, concediile, luxul afișat), de multe ori întreprinzătorul român este foarte morăcănos și îți dă impresia că este în mare suferință de bani. Aproape că citești pe fața lui durerea fizică cauzată de lipsa banilor… ”Mai că-ți vine să-i dai bani din buzunarul tău de angajat, ca să poată duce o pâine acasă”…
Motivele pentru care mulți întreprinzători români se comportă în acest mod defectuos sunt complexe și adânci, unele sunt cauzate de ISTORIA DEFAVORABILĂ, altele de PATIMI OMENEȘTI:
- Pentru că de-a lungul timpului toți au venit să-i ia românului din curte puțina agoniseală și nu să-l ajute cu ceva, el a învățat să răspundă negativ la întrebarea ”Ce mai faci?”. ”Nu prea fac bine, aia nu merge, s-a întâmplat cealaltă, nu am bani, o duc foarte greu, nu știu ce să mai fac, etc…”. Comportamentul lui este un COMPORTAMENT DE EVITARE, specific tuturor celor care au fost chinuiți și traumatizați.
…”Da’, dacă spun DA, și îmi cere sau îmi ia ceva?! Mai bine spun că îmi merge rău…”
- PĂCĂLIREA SISTEMULUI: În perioada comunistă, averea era pe Legea Ilicitului prilej de dosar penal și de pușcărie. Așa că oamenii au învățat să se ascundă. Minciuna a devenit mod de viață, desi unii bani erau câștigați cinstit…
- ”CIUPITUL” – BOALA ROMÂNULUI: Nu tot ce a realizat românul în curtea lui este făcut prin muncă onestă. În această situație, neavând cum să se dea un exemplu de urmat, românul alege să se plângă de bani și de lipsuri, acoperind astfel modul în care a făcut averea. ”Dacă spun că îmi merge bine, poate vine cineva și mă întreabă cum am făcut banii”…
- PROVERBUL ”Să moară capra vecinului ” nu este o simplă glumă la români. INVIDIA față de cei care realizează lucruri sau care au inițiativă și își riscă banii, este foarte mare. Am văzut cum pentru 20 de lei diferență la salar, colegii își pot face mari mizerii la serviciu, inclusiv pâră, delațiune, codoșeală. ”Și atunci românul se dă lovit financiar… NUUUU am!…”
- FUGA DE NEAMURI ȘI PRIETENI: ”Dacă spun că am, vin la toți la mine să le dau bani cu împrumut. Dacă le dau, nu mai văd banii înapoi. Dacă nu le dau, mă fac în toate felurile și nu mai am viață cu ei, așa că…”
- TESTAREA DRAGOSTEI: ”Ia să văd dacă mă iubește cu adevărat sau dacă stă cu mine din interes!”. Și uite așa, ”lipsa banilor” devine mod de testare a trăiniciei sentimentelor de cuplu sau de evitare a partajului în caz de divorț. Sau, ”nu trebuie să știe nevasta de toți banii făcuți” și astfel acei bani sau acele proprietăți pot servi la satisfacerea unor mici ”plăceri” precum: consumul de alcool, jocurile de noroc, întreținerea a uneia sau a mai multor amante, etc…
- NEPLATA ANGAJAȚILOR: Dacă șeful o face mereu pe supăratul și se plânge de lipsa banilor, îți mai vine ca angajat să te duci și să-I ceri MERITAT o creștere de salariu?! Bineînțeles că nu… Îți mai și spune pe deasupra câtă grijă are el de oamenii din curte și cum se lasă pe el pentru ca să dea salariile… Nici nu ne putem imagina cât de ”binecuvântați” sunt acei angajați că au un astfel de șef grijuliu și preocupat de bunăstarea lor…. Cazuri în care nu au fost plătite salariile pe motiv că ”nu sunt bani”, dar în curte a apărut o mașină de lux sau că șeful a plecat un pic la cumpărături în Dubai fără a plăti salariile, vă sunt cunoscute?!
Aceeași ”strategie” se aplică și atunci când unii vin pentru RECUPERAREA DATORIILOR…
- TEAMA DE A NU FI JEFUIT: Mulți își ascund averile din motive de protecție fizică;
- LĂCOMIA: Unii, desi au suficienți bani, trăiesc în mari lipsuri, pe care și le impun cu bună știință. ”Își mănâncă de sub unghii”. Exact ce spunea Sfântul Ioan Gură de Aur despre patima arginților, despre AVARIȚIE : ”Nu există patimă mai mare decît banii. De alcool te mai lași, de femei te mai saturi, de bani NICIODATĂ! Cu cât mormanul de bani este mai mare, cu atât ți se pare că este mai mic…”
- OBIȘNUINȚA: Este demonstrat psihologic că o minciună spusă repetat ajunge să fie crezută chiar de către cel care o spune. Subconștientul uman este ca o moară: ce grăunțe (gânduri) bagi, așa făină scoți (lucruri care se și întâmplă în viață). Gândești mereu și spui că ești sărac și că nu ai de niciunele, așa va arăta și viața ta.
Dacă minți cu gândul de a evita sau ascunde o bunăstare pe care ai obținut-o prin MUNCĂ, EFFORT SUSȚINUT, SACRIFICIU PERSONAL, CURAJ, într-o zi VEI DEVENI CEEA CE SPUI ALTORA CĂ EȘTI!
”BANII NU ADUC FERICIREA! …. DAR O ÎNTREȚIN!”
A avea bani este un lucru firesc. CREȘTINISMUL NU ÎNSEAMNĂ SĂRĂCIE! Una este sărăcia asumată de monahi ca renunțare la cele lumești pentru a-l trăi pe HRISTOS, alta este sărăcia venită din LENE, PROSTIE, LĂCOMIE SAU AVARIȚIE.
Bunăstarea este un exemplu de bună practică, ce trebuie arătată tuturor. TREBUIE SĂ VORBIM DESCHIS DESPRE CUM PUTEM CREA BUNĂSTARE! Tinerii au nevoie să vadă că a avea propria afacere nu înseamnă automat că trebuie să fi HOȚ (cu statul și cu angajații), MINCINOS și PARVENIT, ci trebuie să vadă că toate acele lucruri bune pe care le pun la bătaie produc SCHIMBĂRI POZITIVE în viața lor și în viața comunității în care trăiesc.
OAMENII DE AFACERI sunt AXUL DE DEZVOLTARE AL UNEI COMUNITĂȚI! Sunt LEADERI prin definiție!
Dar ce fel de leader poate fi cineva când se comportă defensiv, alunecos, fals (fake)? Cine ar urma un astfel de LEADER, indiferent dacă este din business sau din politică?!
Proverbul ”Banii nu aduc fericirea” este unul din marile inepți (prostii) bine înrădăcinate în mentalitatea și psihologia acestui popor. Noi, românii, nu putem accepta că nu trebuie pus semnul egal între BOGĂȚIE și FURT și că încă există percepția publică că oamenii de afaceri sunt niște HOȚI! ”O fi făcut el ceva, de are banii ăștia”… Ideea că poate a muncit mai mult, a dormit mai puțin, și-a făcut un milion de griji în plus față de vecinul sau că a fost mai creativ, este de multe ori de neacceptat. Omul de afaceri, în percepția populară, a celor care nu au putut sau nu au dorit să încerce mai mult, este PE NEDREPT un posibil infractor sub acoperire, care trebuie pedepsit public sau măcar bârfit pe la spate.
Dacă BOGĂȚIA este greșit înțeleasă, de ce am avea așteptări ca românii să înțeleagă CONCEPTUL DE BUNĂSTARE? Care înseamnă mult mai mult decât bogăția: înseamnă o viață cu multe satisfacții profesionale, cu bucuria de a primi și mai ales de a oferi și de produce DEZVOLTARE pentru cei din jur, înseamnă timp de calitate petrecut alături de cei dragi, înseamnă A TE SIMȚI BINE CA OM, A TE SIMȚI ÎMPLINIT!
ÎN LOC DE CONCLUZII…
Ca și popor am trait atât de mult SUFERINȚA, încât ne-am obisnuit și am devenit dependenți de ea. Ne este frică să ne bucurăm, când ne întâlnim preferăm să ne plângem în loc să ne concentrăm pe ce ni s-a întâmplat bun…
Cu bună știință și cu mâna noastră, ne facem rău nouă înșine, fie că suntem oameni de afaceri sau simpli angajați!
Să încetăm să ne mai plângem, să începem să vedem și SĂ ÎMPĂRTĂȘIM cu cei din jur lucrurile pozitive (mici sau mari) PE CARE LE TRĂIM ÎN FIECARE ZI.
Și atunci o să realizăm că ni se întâmplă multe lucruri bune în viața noastră și că nu ”a venit sfârșitul lumii”, vom descoperi calități și energii interioare pe care nu credeam să le avem, vom simți că CINEVA, acolo sus, are mare grijă de noi.
De-abia atunci, vom începe să fim cu adevărat FERICIȚI!
