”ROMÂNUL” de ocazie
Astăzi este o zi curat românească: ZIUA LIMBII ROMÂNE. Pentru unii, această zi este una fără însemnătate la fel ca și Ziua Culturii (15 ianuarie), pentru alții este un moment de suflet și de reflecție interioară. Și unii și alții se consideră români.
Ziua Limbii Române este o sărbătoare națională.
Pentru limba română s-a murit, unii s-au luptat și încă se luptă să o aibă în școli, în manualele copiilor, în Biserici. Alții, tot români, după 6 luni de ședere în Italia, Spania vin și spun că nu mai înțeleg când le vorbești românește…
Prin diverse locuri cu încărcătură culturală, în toată țara s-au organizat mini evenimente în cinstea acestei zile. Mulți chemați, puțini veniți, cei mai mulți oameni de cultură și iubitori de carte, dar și oficialități. Unele oficialități sunt chiar apropiate sufletește de valoarea acestei zile, altele au venit pentru că au primit invitație și ”dă bine” să fii român. Mai ales politic…
A fi român doar pe stadioane, la meciurile echipei naționale, sau la evenimente oficiale unde sunt camere de filmat și poți avea capital de imagine, înseamnă a fi ”ROMÂN DE OCAZIE.”
Dacă IUBEȘTI LIMBA ROMÂNĂ, înseamnă că IUBEȘTI CARTEA!
IUBEȘTI CITITUL!
OARE?! Mai citim noi românii, așa cum o făceam odată?! Eu zic că nu… Mai înțelegem noi faptul că LIMBA, PĂMÂNTUL și CREDINȚA sunt elementele care formează IDENTITATEA NOASTRĂ NAȚIONALĂ?!…
Nimeni nu ne cere să ne punem steag la balcon.
Puțini știu că poeziile lui Radu Gyr, poeziile lui Vasile Voiculescu și ale lui Nechifor Crainic au constituit punctele de rezistență interioară a celor întemnițați în închisorile comuniste. Acolo, în iadul torționar, POEZIA ERA RUGĂCIUNE…
A fi ”ROMÂN DE STADION”, ”ROMÂN DE FACEBOOK”, nu înseamnă ” a fi român”….
Cu toții sprijinim echipa națională și strigăm ”Hai România!”. Dar, uneori, de pe stadion pleci dezamăgit. După o carte nu poți fi decât mai bun, mai înțelept…
ZIUA LIMBII ROMÂNE este o zi în care trebuie să renunțăm la fariseism, este momentul în care trebuie să ne întoarcem la ceea ce ne reprezintă cu adevărat!