”IN-WORK POVERTY”
sau ”Cum poți sărăci muncind ”
”Poți sărăci muncind?”. Din păcate, DA.
Doar gândindu-te la asta îți produci o fractură în gândire… ”Păi, noi mergem la muncă în principal pentru a ne asigura existența, pentru a ne sprijini familiile și mai apoi pentru faptul că ne place ceea ce facem! Iar dacă avem și spirit de întreprinzător, chiar ne dorim să atingem un nivel de bunăstare. Cum să sărăcim muncind?!”
Acesta este unul din paradoxurile unei dezvoltări economice haotice, dezechilibrate și vă propun să vedem împreună ce se ascunde de fapt în spatele acestei realități românești.
REALITATEA DE DINCOLO DE CIFRE
Activitatea noastră de zi cu zi se bazează mult pe statistici. Pe cifre. Trăim într-o lume a cifrelor. Am dezvoltat tot felul de modele de analiză, sprijinite de platforme informatice complexe, pentru a înțelege mai în profunzime ce se întâmplă. Suntem într-o permanentă căutare de soluții pentru a ne ne dezvolta mai mult. Până aici totul este OK.
Însă cifrele sunt și foarte înșelătoare, dacă nu știm să trecem dincolo de ele și dacă ne limităm la imaginea pe care acestea o creează. Statisticile îți arată o TENDINȚĂ (eng. TREND) și îți spun că lucrurile se îndreaptă într-o anume direcție. Însă statisticile nu îți traduc ce se află dincolo de cifre, aici întervin analiștii care, cu metode specifice extrag adevărul din cifrele înregistrate.
Cu cifrele poți manipula sau dezinforma. Voit sau nevoit.
Exemplu: o autoritate /guvern își dorește o imagine bună și anunță că șomajul a scăzut într-o anumită zonă, de la 5% la 2% (exemplu luat la întâmplare). PARȚIAL ADEVĂRAT. Corect spus este: șomajul a scăzut cu 3 %, raportat la numărul persoanelor înregistrate în plată, la șomaj. DAR PERSOANELE CARE AU IEȘIT DIN ORICE FORMĂ DE PLATĂ, ACEȘTIA ÎN CE STATISTICĂ SUNT PRINȘI?
Răspuns: ÎN NICIO STATISTICĂ !
Odată ieșiți din sistem, ei nu mai sunt numărați. Pentru statistică, ei nu mai există. Și dintr-o data realitatea economică și socială pare mult mai roză…Faptul că cifrele arată că somajul este în scădere, nu înseamnă că în realitate situația nu stă din ce în ce mai rău.
Personal cunosc astfel de persoane care nu mai beneficiază de nici un fel de indemnizație socială din partea statului și care sunt ajutate de multă vreme de cei dragi… Au făcut toate eforturile pentru a găsi de muncă, dar pentru că au o vârstă, iar mentalitatea locului este că la 40 de ani ești prea bătrân pentru a munci, nu au reușit să găsească un job. Pe aceștia nu-i vede și nu-i numără nimeni… Deci, în acest caz, statistica nu exprimă o realitate!
Cifrele care indică creșterea activității economice, producția industrială, exporturile pot fi la fel de înșelătoare în a prezenta realitatea. Deunăzi, citeam parametrii economiei băcăuane și articolul menționa ca cifrele sunt în creștere. Foarte bine! Însă trebuie să spunem și adevărul: există 2 feluri de dezvoltare economică – pe ORIZONTALĂ și pe VERTICALĂ.
DEZVOLTAREA PE ORIZONTALĂ înseamnă că există firme mici și medii în număr mare, dezvoltate, ele având și o capacitate sporită de a absorbi forță de muncă (în acest caz bunăstarea realizată la nivelul regiunii este împărțită la mai mulți).
DEZVOLTAREA PE VERTICALĂ presupune în principal existența a câtorva firme mari, cu management performant și cifră de afaceri foarte mare, iar restul firmelor mici și mijlocii se luptă pentru supraviețuire. În acest caz, bunăstarea se concentrează în câteva locuri și nu se distribuie pe orizontală, în teritoriu.
Este situația orașului și a județului Bacău. Avem câteva firme de excepție, cu care noi băcăuanii ne mândrim (Dedeman, Aerostar, Agricola Internațional, Elmet, Pambac) și în rest multe firme cu probleme de existență. Oricâtă bunăvoință umană și implicare ar demonstra companiile mai sus menționate, ele nu pot absorbi decât parțial forța de muncă locală.
Un oraș și un județ cu DEZVOLTARE PE VERTICALĂ este un județ care se dezvoltă asimetric, dezordonat și în care se poate ajunge la iluzia că lucrurile merg bine, dar de fapt situația este inversă. Situația de la Bacău poate fi extrapolată în multe județe din România de aceea se impune tot mai mult să discutăm despre REGIONALIZARE, despre cum putem crea bunăstare, de care să beneficeze cât mai mulți oameni.
STATISTICILE, CIFRELE au evident limitările lor. Ca și testele psihologice. De aceea, în medicină, psihologie, asistență socială nu se poate pune un diagnostic sau să se facă recomandări până când situația nu este abordată complex, multidisciplinar. Abia atunci se reduce foarte mult riscul de a scăpa informații vitale, sau de a vedea unilateral realitatea.
CE ESTE ”IN-WORK POVERTY”?
IN-WORK POVERTY înseamnă că deși ai job, veniturile obținute din muncă au devenit insuficiente pentru ați duce viața de zi cu zi.
Este un fenomen în tot mai mare creștere la noi în țară, mascat de CIFRE ȘI STATISTICI economice pozitive. Din păcate, acest fenomen indică o POLARIZARE A BOGĂȚIEI ÎN ROMÂNIA, bunăstarea e în creștere, dar se distribuie la un segment mic de populație, restul scufundându-se într-o spirală a sărăciei și a împrumuturilor continue pentru a putea ajunge la luna următoare.
Această dezvoltare nu este una sustenabilă și dezechilibrează foarte mult o țară atunci când sunt diferențe economice mari între regiuni. E ca și cum un avion ar fi supraîncărcat pe o parte și greutatea nu ar fi distribuită în mod egal pe ambele planuri.
Polarizarea bogăției, dacă se face prin MUNCĂ și HĂRNICIE, nu este rea în sine. Dacă o firmă sau o comunitate își dorește mai mult de la viață și muncește pentru a-și atinge visul, atunci este normal și firesc ca să existe diferențe între oameni, între regiuni.
Până la urmă munca și hotărârea de a reuși trebuie să facă diferența!
Politic, economic și strategic, în cadrul acelorlași granițe, diferențele socio-economice între regiuni trebuie tratate cu multă atenție pentru că o regiune săracă va conduce la un exod de forță de muncă în regiunile bogate sau în exteriorul țării, va crea probleme sociale sporite, ceea ce va dezechilibra în final și regiunile dezvoltate economic.
Uniunea Europeană a conștientizat acest pericol și în consecință a alocat fonduri structurale nerambursabile de coeziune cu scopul de a reduce disparitățile (diferențele) dintre regiuni.
”SĂRĂCIA PRIN MUNCĂ” este din păcate un fenomen tot mai extins în regiunea Nord- Est. Lipsa investițiilor majore, a locurilor de muncă, fac ca salariile multor oameni să se așeze la nivelul salariului minim pe economie sau un pic deasupra, ceea ce îi pune în dificultatea de a-și întreține în mod real familiile. Sunt multe familii în care doar un singur membru aduce venituri în casă.
Eu cred că, nu este nimic mai demotivant pentru cineva de bună credință, să vadă că prin muncă abia își duce traiul până luna viitoare!
Iar dacă cel ce muncește este demotivat, copiii lui care se pregătesc ca într-o zi să intre pe piața forței de muncă, cum vor mai primi ideea că MUNCA ESTE SOLUȚIA PENTRU TOATE DORINȚELE?!
